Referinţa numită Xavi

Puţini fotbalişti au meritat de-a lungul timpului să primească Balonul de Aur aşa cum ar merita Xavi în acest an

Aţi avut vreodată curiozitatea să priviţi, într-o seară senină, cerul înstelat? N-aţi avut senzaţia că totul e o dezordine, că […]

Puţini fotbalişti au meritat de-a lungul timpului să primească Balonul de Aur aşa cum ar merita Xavi în acest an

Aţi avut vreodată curiozitatea să priviţi, într-o seară senină, cerul înstelat? N-aţi avut senzaţia că totul e o dezordine, că nimic n-are legătură sau sens? Vă sugerez să încercaţi să vă luaţi un punct de referinţă, să vă concentraţi asupra lui! Veţi descoperi cum totul prinde contur.

Fotbalul şi astronomia au puţine în comun. În afara stelelor, bineînţeles. Dar şi aici este necesară o referinţă. Moment în care intervine un nume ce, în contextul de care vorbim, a ieşit pregnant în evidenţă în acest an. E vorba de Xavi Hernandez, fotbalistul Barcelonei, pe care tot Universul îl ştie, simplu, Xavi.

Xavi e omul care ordonează jocul celei mai bune echipe a Barcelonei din toate timpurile şi a celei mai bune echipe a Spaniei din toate timpurile, ultima, deloc întîmplător, campioana mondială şi europeană en-titre. E cel care dă sens unui desen de multe ori imposibil, oferindu-se coechipierilor, ca un far marinarilor dezorientaţi sau ca un indicator alpiniştilor rătăciţi, colegilor, punîndu-le în valoare calităţile, aşezîndu-i în cadenţa potrivită. Puţine exemple de fotbalişti precum Xavi găsim în istorie, care să devină atît de importanţi fără a fi, în acelaşi timp, mediatizaţi. Despre Messi şi Cristiano Ronaldo aflăm aproape totul, despre Xavi nu ştim prea multe, în afara paselor sale şi a kilometrilor alergaţi în meciuri. Efectele se văd însă cu ochiul liber, căci Barcelona şi Spania se descurcă mult mai greu fără el.

Dacă e să dăm crezare celor apărute în presă, Balonul de Aur va merge însă la altcineva. E drept, ar fi omul care se apropie cel mai mult ca profil de Xavi, vorbim de Andres Iniesta. De multe ori anchetele de sfîrşit de an sînt capricioase, iar în anii cu competiţii importante se mizează pe o singură reuşită decisivă în loc să se aprecieze o prestaţie generală. Plus că ultima impresie e foarte importantă, aşa explicîndu-se poate absenţa lui Sneijder, ale cărui ultime luni la Inter au fost oribile, ca ale întregii echipe de fapt.

Nici un premiu, acordat sau neacordat, nu va face ca lumea să-şi schimbe părerea. 2010 a fost anul lui Xavi. Nici un premiu, acordat sau neacordat, nu va străluci la fel de mult precum fotbalul său. Iar dacă Balonul de Aur va merge la Iniesta, în mod sigur Xavi nu va fi supărat. El va avea mereu balonul lui, căci în serile obscure, atunci cînd va simţi că nu-i merge jocul, don Andres îl va căuta din priviri pe Xavi.

Care se va oferi. Aşa cum o face mereu. Ca un far marinarilor dezorientaţi sau ca un indicator alpiniştilor rătăciţi. Ca un punct de  referinţă. Ceea ce, de fapt, şi este.