De la fotbalişti la jucători

În primii 10 ani de după aşa-numita revoluţie, România propunea la export, din punct de vedere fotbalistic, nume precum Hagi, Răducioiu, Ilie Dumitrescu, Sabău, Gică Craioveanu, Viorel Moldovan, Dorinel Munteanu, Adi Ilie, chiar Mutu, Pancu, Cernat sau Marius Niculae. Exemplele […]

În primii 10 ani de după aşa-numita revoluţie, România propunea la export, din punct de vedere fotbalistic, nume precum Hagi, Răducioiu, Ilie Dumitrescu, Sabău, Gică Craioveanu, Viorel Moldovan, Dorinel Munteanu, Adi Ilie, chiar Mutu, Pancu, Cernat sau Marius Niculae. Exemplele ar putea continua, desigur. E vorba de oameni de atac, jucători care ştiau cum să procedeze atunci cînd se intersectau cu o minge ori se aflau în faţa porţii adverse. N-am uitat de Gică Popescu, Dan Petrescu, Belodedici sau Prodan, însă raportul dintre, să-i numim generic, jucători ofensivi şi jucători defensivi era destul de net în favoarea primei categorii.

Care-i situaţia acum? Analiza alăturată ne arată că astăzi ieşim în faţă doar cu fundaşii. Atacanţii noştri sînt ocupaţi cu altceva, au uitat să dea goluri, asta în situaţia fericită cînd se află pe teren şi nu-s suspendaţi sau accidentaţi.

De ce se întîmplă asta? Explicaţiile sînt multe. Plătim însă tribut dezinteresului de la centrele de copii şi juniori. Talente avem, asta e clar, căci gena e aceeaşi, însă un talent brut trebuie lucrat, modelat pentru a se transforma într-o bijuterie. La apărători e un pic mai simplu, cu puţină inteligenţă şi cîteva deprinderi de ordin tactic se rezolvă, în general e mai facil să respingi decît să construieşti, vorbind la modul grosier.

Sigur, s-ar putea scoate în evidenţă nume ca Bogdan Stancu, Tănase, Alexe, Liviu Ganea sau Torje. Însă pentru ei, deocamdată, se bat cluburile doar prin ziare, nu şi în oferte. Ultimii jucători de profil ofensiv propus de noi Occidentului, de la Marica încoace, au fost Ioniţă şi Deac, plecaţi în Bundesliga, dar prestaţiile lor acolo aglomerează rubrica dezamăgirilor.

Chivu, Radu Ştefan, Raţ, Tamaş, Săpunaru, Goian, Neşu, ei ne reprezintă astăzi, ca naţie, pe meridianele fotbalului. Şi cum nimic nu e întîmplător pe lumea asta, concluzia e că am cam încetat să fim brazilienii Europei, nu-l mai dăm pe „Maradona din Carpaţi”, nu mai avem nici o cobră, briliant sau diamant, nici o săgeată. Să începem să ne obişnuim cu asta, să nu mai aberăm propunînd diverse nume pentru tiqui-taka, să nu ne mai amăgim cu talentele noastre. Nu prea mai avem fotbalişti, mai nou avem jucători de fotbal.

Şi nu ştiu de ce, am senzaţia că în viitorul apropiat vom mai coborî un compartiment, spre portari, acolo unde Pantilimon şi Tătăruşanu chiar pot reprezenta ceva.e rezolvă, în general e mai facil să respingi decît să construieşti, vorbind la modul grosier.