După Jose, potopul (sau de ce nu a reuşit Rafa la Inter)

Benitez n-a reuşit să gestioneze un lot de jucători care se plictisiseră de sucese

Campionatul mondial al cluburilor pe care tocmai l-a cîştigat nu salvează se pare scaunul lui Rafa Benitez, care în acest moment e mai mult afară decît […]

Benitez n-a reuşit să gestioneze un lot de jucători care se plictisiseră de sucese

Campionatul mondial al cluburilor pe care tocmai l-a cîştigat nu salvează se pare scaunul lui Rafa Benitez, care în acest moment e mai mult afară decît înăuntru la Inter. Moratti a fost la Madrid, a cinat cu Mourinho, care Mourinho e la cuţite cu Valdano, care Valdano e omul de încredere al lui Florentino Perez, care Perez nu mai e atît de încîntat precum era în vară de aducerea lui Mourinho. E un vîrtej de informaţii care s-a abătut brusc peste Milano, paradoxal în cel mai bun moment, cînd campioana Italiei a reuşit să devină campioană mondială.

Nimic nu e clar, fotbalul e complicat şi transfomă brusc dubiile în certitudini şi invers. Benitez n-are însă dubii. Simte că nu mai e dorit de patron, simte că a pierdut vestiarul, nici măcar Eto’o, pe care l-a reaşezat pe poziţia lui preferată, nu mai e cu el, căci gestul cu pungile din finala de sîmbătă, copiat dintr-un vechi film italian despre un antrenor de care rîdeau toţi jucătorii, se pare că-i era adresat spaniolului. Dar, cel mai mult, Benitez simte că nu poate reuşi nimic în acest sezon cu Inter.

Prima explicaţie se numeşte Mourinho. Avea alt stil. Folosea mai tot timpul acelaşi grup de jucători, ideea sa tactică se baza pe aşteptare şi reacţie, cu mai puţină risipă de energie, căci Interul lui Jose, statistic, era o echipă care nu alerga exagerat, modulul portughezului fiind perfect interpretat. Benitez a vrut mai mult. Posesie, linii avansate spre terenul contrar, aşa se explică şi „entuziasmul” ofensiv al lui Chivu, de exemplu, dominare a jocului. Asta implicit înseamnă efort mai mare, pentru un grup redus de fotbalişti care a avut de tras şi un campionat mondial, mulţi kilometri alergaţi în plus. Implicit urmează accidentările, absenţele unora, folosirea altora, căci Benitez e obsedat de 4-2-3-1, pe care-l utilizează indiferent dacă are avantaj sau aleargă să recupereze.

A doua explicaţie se numeşte Moratti. După ani de zile în care a băgat bani cu nemiluita în echipă, plătind salarii şi sume de transfer aberante, patronul s-a decis acum să oprească robinetul. Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, Inter n-a cumpărat. Şi poate că efectul Moratti e mai important decît efectul Mourinho în ceea ce s-a întîmplat. Neavînd arta de motivator a portughezului, Benitez n-a ştiut cum să readucă unui grup sătul, plin de trofee şi bani, acea stare necesară de a alerga după noi trofee.

Să ne imaginăm, fiecare dintre noi, că sîntem la o masă. Delicioasă, cu feluri de mîncare extrem de apetisante. După ce le-am mîncat pe toate şi ne ridicăm sătui, ne va fi greu să mai avem exact aceeaşi poftă dacă vom primi exact aceleaşi feluri, nu?

P.S.
In seara asta, de la 20:00, vă aştept pe DigiSport pe toţi cei care preferă să discute ALTFEL despre fotbal la o emisiune Fotbal European cu adevărat spectaculoasă, cu 3 invitaţi excepţionali, toţi în studio, Ilie Dumitrescu, Gică Craioveanu şi Costel Gâlcă. Vorbim despre campionatul Spaniei, iar mîine seară, de la 22:00, va fi ultima ediţie din acest an, cu MM Stoica şi campionatul Italiei