Cum să dai afară un antrenor?
Cînd o echipă joacă prost, din ce în ce mai prost chiar, pierde meciuri şi lasă o imagine deplorabilă, prima măsură, de cînd există fotbal, e schimbarea celui de pe bancă. În ideea celebrului şoc pe care-l resimt jucătorii, chestie […]
Cînd o echipă joacă prost, din ce în ce mai prost chiar, pierde meciuri şi lasă o imagine deplorabilă, prima măsură, de cînd există fotbal, e schimbarea celui de pe bancă. În ideea celebrului şoc pe care-l resimt jucătorii, chestie de faţadă totuşi, căci e limpede că mult mai uşor înlocuieşti un om, hai, doi sau trei cu tot cu ajutoarele sale, decît un lot de 22.
Se mai dau afară antrenori şi cînd se cîştigă, din cine ştie ce interese, dar asta e altă discuţie. La CFR Cluj nu e cazul acum. Acolo e clar, Cîrţu a fost demis pentru că echipa nu juca, iar rezultatele, logic, nu veneau. Comunicatul celor de la CFR e însă extrem de curios, patetic, uşor populist. „Ne cerem scuze UEFA, clubului Basel şi tuturor iubitorilor fotbalului”, se scrie, la cîteva ore după ce de la Cluj se dădeau asigurări: „Nu-l schimbăm sub nici o formă”. Pe Cîrţu, logic, căci pe geam l-au schimbat elveţienii cu siguranţă.
Discuţia e alta şi a apărut marţi seară în studioul de la TVR. Gestul lui Sorin Cîrţu poate duce cu gîndul la obligativitatea antrenorilor de a vizita, măcar din cînd în cînd, Spitalul 9, ca să vadă în ce stare mai sînt. Ca o paranteză, în cazul lui Cîrţu ar fi necesară şi o vizită la un stilist, căci, la Basel, mult mai urît decît fotbalul echipei a fost stilul său vestimentar, nesalvat nici măcar de fularul Armani, căci nici bătrînul Giorgio nu poate face minuni atunci cînd asortezi o geacă de piele neagră, pesemne de calitate şi de firmă, dar copiată parcă din filmele cu ilegalişti, la un costum maro, cu pantofi maro, probabil şi curea maro, că aşa se purta odată. Dar de aici pînă la a justifica astfel demiterea e distanţă mare, pentru că întrebarea de bun-simţ e dacă respectiva demitere ar fi avut loc şi în cazul unui succes, sau dacă era CFR-ul pe primul loc în Liga 1. Probabil că nu. Pe Rijkaard, de exemplu, nu l-a dat afară Barcelona cînd a spart geamul de pe „Montjuic” la un meci cu Espanol. Cîştigat.
La CFR s-a instaurat însă acest stil alunecos de cînd acest brand a apărut în fotbal. Cine ar fi avut ceva de comentat la o demitere pe teme sportive? Nimeni. De ce să pui atunci o ştampilă pe un antrenor, pe care de altfel îl ştiai coleric atunci cînd l-ai numit, şi care i-ar putea afecta cariera pe viitor? Doar pentru a-şi cultiva imaginea de europeni un preşedinte şi un finanţator? Mi se pare cam mult. Ce imagine de european mai e şi asta, cînd la 6 zici că nu-l dai afară, iar la 10 anunţi că l-ai dat, pentru că a spart un geam cu o zi înainte?