Craiova – Rapid, a treia semifinală în Cupă

Pentru cum au jucat şi au pierdut, oltenii şi giuleştenii merită plecăciuni. Poate şi o revanşă

„Etapa s-a terminat, comentariile continuă”. Aşa arăta un şablon al „Sportului”, pe vremuri. Vremurile în care nu existau imagini color, ziarul se-ncuraja să apară […]

Pentru cum au jucat şi au pierdut, oltenii şi giuleştenii merită plecăciuni. Poate şi o revanşă

„Etapa s-a terminat, comentariile continuă”. Aşa arăta un şablon al „Sportului”, pe vremuri. Vremurile în care nu existau imagini color, ziarul se-ncuraja să apară în 8 pagini doar de ziua partidului ori a Tovarăşului, respectiv a Tovarăşei, totul era în plumb, iar în provincie cronicile lui nea Vanea, nea Ovidiu sau nea Johnny ajungeau după prînz. La pachet cu „Scînteia”, obilgatoriu cu „î” din „a”…

Acum, Cupa s-a terminat, comentariile pot să continue. Mai ales că am avut două „sferturi” de poveste, în Giuleşti şi în Ştefan cel Mare. Din păcate, două stadioane pe care se joacă fotbal cu-nvoire, arenele fiind mai degrabă demne pentru exerciţii de război.

Dumitru Dragomir a spus despre Rapid – Steaua că giuleştenii au tras în repriza a doua la poartă mai mult decît o vor face zece echipe în zece meciuri. Preşedintele LPF era în formă, una din zilele mari în care dezbrăcase haina vulpoiului în favoarea celei de om de fotbal, cînd expresia asta chinuită chiar face parte din joc.

Universitatea a venit peste Dinamo aşa cum o făcea Craiova Maxima. Îmi amintesc un 2-2 de poveste, cu două goluri Donose şi un Balaci de istorie, dacă nu cumva e pleonasm chestia cu marele Ilie… De data asta, oltenii s-au prăvălit cu Dina, cu Dănănae şi cu Stanca, un curajos pentru care Silvică cel mic, portarul de poimîine al „naţionalei”, n-ar trebui să fie invidios. Paranteză, din rivalitatea Boldici – Lung senior avea să se nască îngerul păzitor al anilor ’80 şi chiar după. Ştiinţa de azi a căutat victoria, dar a găsit emoţia.

Rememoraţi privirile lui Găman, Bărboianu şi Ologu la penalty-uri! Nu-i aşa că aveţi în faţă anii adolescenţei? Nu-i aşa că le lipseau doar ghiozdănelele de pe umeri? Nu-i aşa că parcă am retrăit anii în care băteam în recreaţii „şapte metri” cu poarta fixată de un ghiozdan burduşit cu „culegeri de Gheba” şi un coş de gunoi?

Cupa României s-a transformat dintr-o competiţie prăfuită într-un show din care generaţia de azi, atît cît interesează, află că fotbalul e pasiune. O spun Belo, Balaci, Orac, Cîrţu, Cămătaru… Ce nume! Ce fotbalişti! Pentru Rapid şi Craiova, pentru jocul prestat şi felul în care au pierdut, sponsorul competiţiei ar trebui să-şi pună departamentul de marketing la treabă. Chiar, cum ar fi dacă Timişoreana, să nu ne ferim de idei preconcepute, ar inventa în ediţia aceasta o a treia semifinală? Craiova – Rapid, duelul eliminaţilor învingători. Sau, mai la vară, în deschidere, o finală mică, un meci care ar putea trezi emoţie, bucurie şi audienţă chiar mai abitir decît finala mare!