Ori sîntem strategi, ori nu mai sîntem!

Şi Rapid, şi Steaua au părut luni să joace cu gîndul la meciul de aseară. Pentru Steaua a mers, la Rapid ideea n-a fost tocmai bună S-a spus luni, după meciul de campionat dintre cele două, că ambele echipe şi-au […]

Şi Rapid, şi Steaua au părut luni să joace cu gîndul la meciul de aseară. Pentru Steaua a mers, la Rapid ideea n-a fost tocmai bună

S-a spus luni, după meciul de campionat dintre cele două, că ambele echipe şi-au dorit mai mult… egalul. Fraza pare prăfuită, scoasă din sertarul vechilor cronici, dar nu-i lipsită de sens. În conjunctura actuală, cînd strategiile, demne ori nu, sînt la ordinea zilei, două meciuri în 3 zile între două echipe de valori apropiate nu-s uşor de gestionat, căci după un succes adrenalina se naşte mai greu, iar iminenta relaxare se acoperă cu dificultate.

În mod normal, fiind eliminatorie, partida de aseară se arăta mai importantă, fără marja de eroare dintr-un campionat lung. Astfel că, şi Lacătuş, şi Şumudică au schimbat cîte ceva, pe acolo, prin punctele esenţiale, fără să renunţe la modulul 4-2-3-1, atît de folosit în fotbalul de azi. La Rapid 4 piese, la Steaua, 5. Nimeni n-a apucat să le contabilizeze, căci deodată atmosfera a devenit din incendiară, incendiu. Bubuiau petardele în zona stelistă de stadion ca bombele în zona Kosovo acum ceva vreme, scaunele ardeau ca focurile de tabără de altădată, iar arbitrul Tudor, în stilul său de Dalai Lama dîmboviţean, chema la el şeful dispozitivului de jandarmi, pentru a-i cere să ia măsuri, de parcă respectivul era fie somnambul, fie extraterestru şi nu aflase ce se petrece.

Paranteză. Cum or fi reuşit fanii Stelei sa pătrundă cu un asemenea arsenal pirotehnic e greu de explicat, mai ales cînd la intrarea presei controlul a fost foarte drastic, fiind rechiziţionate pînă şi pixurile. E adevărat, înăuntru primeai altele de la sponsorul competiţiei, dar unde-i lege, nu-i tocmeală, nu? Paranteză închisă.

O repriză şi jumătate
Despre meci acum.  Prima repriză a trecut repede, mai ales că nimeni nu mai înţelegea cît a trecut şi cît mai e, căci tabela a continuat să numere şi în minutele de întrerupere. Tătăruşanu a avut două intervenţii bune, Coman una, dar mai mult s-a jucat între cele două careuri, duelurile Grigore plus Spadacio contra Anghelov plus Bicfalvi nereuşind să impună un cîştigător, de unde şi absenţa mingilor utilizabile pentru Bilaşco şi Cassio, dar şi încercările mai degrabă eşuate de deschidere spre benzi, şi de-o parte, şi de alta. În plus, apărările au fost şi ele sigure, a Stelei îmbogăţită cu experienţa lui Galamaz lîngă creşterea constantă a lui Gardoş, a Rapidului cu acelaşi cuplu Marius Constantin-Marc Antonio.

Golul lui Galamaz
Rolul lui Galamaz s-a văzut imediat după pauză. Lui i se datorează golul Stelei din minutul 49. Nu, nu e o greşeală, căci fără plonjonul său la şutul lui Roman, la o primă acţiune mai legată în banda stîngă a Rapidului, n-ar mai fi existat contraatac şi nici finalizarea lui Surdu, cu oarece şansă, căci prima intervenţie a lui Coman a lăsat mingea tot în piciorul stelistului.

Rezistenţa la presiune
Şumudică a mutat la nervi, scoţîndu-l imediat pe Roman, îngropîndu-l însă în huiduielile unui întreg stadion, căci sectorul stelist fusese între timp evacuat. Apoi e scos şi Cesinha, dar păstrat Cassio, a cărui prezenţă în meci n-a fost decît o absenţă. Lăcătuş a răspuns cu Kapetanos la Bilaşco, post pe post, însă mai multă ştiinţă a jocului pentru grec cu spaţiile ce se prefigurau în contextul atacurilor rapidiste, la care se adăugase şi Sburlea, apărut în locul lui Herea, o schimbare ce s-a vrut ofensivă în mod cert, dar care a lăsat Rapidul şi fără ultimul om de pasă decisivă rămas pe teren.

Steaua a rezistat pînă la final presiunii. A publicului, de multe ori exaltată, dar în general admirabilă, şi a adversarilor de pe gazon. A avut şi ceva şansă în unele situaţii, a reapărut şi sintagma „apără  Tătăruşanu”, dar toate astea sînt detalii. Iar strategia, dacă o fi existat luni, se vede treaba că a functionat. Steaua e în semifinalele unei competiţii pe care n-a mai cîştigat-o din 1999. Într-o finală cu Rapid.