„De bucurie rar avurăm parte…”

Tulburătorul imn a devenit public în ziua de 16 martie 1983, data memorabilului meci U – Craiova – FC Kaiserslautern, 1-0

Primăvara înflorise de-a binelea. Spre Craiova, trenurile gemeau de lume, ca la o mobilizare generală. De fapt, aşa a […]

Tulburătorul imn a devenit public în ziua de 16 martie 1983, data memorabilului meci U – Craiova – FC Kaiserslautern, 1-0

Primăvara înflorise de-a binelea. Spre Craiova, trenurile gemeau de lume, ca la o mobilizare generală. De fapt, aşa a şi fost atunci. Urma a doua manşă a războiului cu nemţii de la FC Kaiserslautern, după 2-3 la ei, în a doua zi de Mărţişor. Din fotografia inamicului rînjeau, cu fălcile încleştate, fotbalişti de-nspăimîntat, precum Briegel şi Brehme. Hans-Peter Briegel muşcase cu nici un an în urmă din iarba Sevillei, acolo unde se jucase, ca semifinală a Campionatului Mondial, cel mai frumos meci al istoriei fotbalului: Germania Federală – Franţa, 8-7 la penalty-uri. Peste vreo 7 ani, gheata lui Andreas Brehme va aduce Germaniei, tot de la 11 metri, titlul mondial în Italia. Sînt doar doi dintre jucătorii cu care s-a bătut în acei ani Universitatea Craiova!

Aşadar, armele erau de partea lor. Istoria, forţa, valoarea fotbalistică, banii, totul. Dar şi Craiova avea ceva: Lung, Negrilă, Tilihoi, Ştefănescu, Ungureanu, Ţicleanu, Donose, Balaci, Crişan, Cămătaru, Geolgău… Şi mai aveam: Cîrţu, Irimescu, Beldeanu, Boldici, Ciupitu…

În noaptea dinaintea meciului, gara din Bănie a fost plină de lume. Noroc cu vremea bună care mai încălzise peste zi mozaicul pe care au dormit atunci fanii… Prin Severin şi Tîrgu Jiu defilau Daciile burduşite. Pînă şi copiii învăţaseră că oamenii aceia mari înghesuiţi în maşinile epocii mergeau la meci.

Deodată, în războiul cu nemţii, a apărut dimineaţa un atu neaşteptat. Ziarul local „Înainte” tipărise pe prima pagină o poezie tulburătoare. Puţini au ştiut atunci că versurile acelea vor deveni imnul generaţiilor colorate în alb şi albastru. Opt strofe, plus refrenul, cutremurătoare despre Tudor şi despre Brâncuşi, despre Arghezi, despre Mihai Viteazul şi despre „Universitatea Craiova, Tu, campioana unei mari iubiri!”.
După-amiază, 50.000 de oameni au trăit pe viu marele gol al lui Negrilă şi alte cîteva milioane în faţa televizoarelor pe lămpi. Spre seară, căţărat pe fereastra unei camere de la hotelul „Jiul”, Adrian Păunescu a condus o ediţie de gală a Cenaclului. Ziua marii victorii se-ncheia aşa cum începuse. Pe aripile şi obrajii lui „De bucurie, rar avurăm parte…”