Generaţia de Aur minus unul
Sau cum s-a exclus Ionuţ Lupescu din echipa de vis a anilor ’90
Sînt oameni care-şi uită trecutul pur şi simplu pentru că vor. Sînt oameni care încep să-l uite din cauza vîrstei, alţii, pentru amintirile urîte. Ionuţ Lupescu, stimabilul […]
Sau cum s-a exclus Ionuţ Lupescu din echipa de vis a anilor ’90
Sînt oameni care-şi uită trecutul pur şi simplu pentru că vor. Sînt oameni care încep să-l uite din cauza vîrstei, alţii, pentru amintirile urîte. Ionuţ Lupescu, stimabilul director general al unei federaţii care a uitat cum se pronunţă cuvîntul „victorie” – de „calificare” nici nu mai vorbim – priveşte în urmă şi dă cu piatra din interes. Pentru că aşa-i convine.
Atît de rău a scăpat fostul dinamovist şi fostul jucător al Bundesligii boii pe tarla, încît săptămîna trecută a negat existenţa Generaţiei de Aur. Mai precis, domnul director general nu recunoaşte această denumire. Etichetă, fixism, şablon, puteţi să-i spuneţi cum vreţi. În studioul de la Digi, Ionuţ Lupescu s-a opărit şi s-a ofuscat rău cînd urechile domniei sale au fost gîdilate neplăcut de sintagma cu pricina. N-am fost „de Aur” pentru că n-am luat nici un titlu. De parcă lui Pele i se mai zice şi „Perla neagră” fiindcă ar avea perle în loc de ochi. Sau lui Dobrin „Prinţul din Trivale” pentru că tatăl marelui piteştean purtase coroană de rege.
Noroc că Hagi n-a acceptat afrontul. Nici n-ar fi avut cum. I-a explicat preţiosului şi pretenţiosului director ferefist că Generaţia de Aur reprezintă grupul de „tricolori” cu cele mai mari succese din istoria echipei naţionale de fotbal. Individual şi în grup. Calificări, victorii de neuitat la turneele finale, trofee continentale la echipele de club. Sute de mii de oameni scoşi în stradă pentru bucurie, nu pentru stimulente. Generaţia de Aur a echipei naţionale există, aşa cum există o generaţie de aur a actorilor sau a muzicii din România.
„Dacă nu vrei să faci parte din ea, n-ai decît. Înseamnă că nu meriţi”, a înscris „Regele”, imparabil, ca pe „Rose Bowl”. Uite o idee! După 1981, data fugii sale în RFG, Marcel Răducanu a fost scos de comunişti din arhivele fotbalistice ale vremii. Echipa care a învins Anglia la Bucureşti, 2-1 în calificările pentru El Mundialul spaniol, conţinea doar 10 jucători. Despre autorul primului gol, Răducanu, nu se vorbea decît în şoaptă, pe la colţuri.
Ionuţ Lupescu a făcut în 1994 un turneu final foarte bun. Ce ziceţi de formula Prunea – Dan Petrescu, Prodan, Belodedici, Mihali, Selymes – Hagi (Gîlcă), Gică Popescu, D. Munteanu – I. Dumitrescu (Papură)? Nu, nu e o greşeală de editare, e echipa care a învins Argentina la Pasadena. Mai puţin actualul director general al unei federaţii căreia dacă-i scoţi din palmares Generaţia de Aur o laşi în fundul gol.