Ce nu trebuie să uite cei doi Gică

E de salutat demersul celui mai mare fotbalist român, Gheorghe Hagi. Discursul lui din ultimele zile e coerent şi logic. Îşi apără fotbalul minunat pe care l-a jucat. Demnitatea fotbalului din România. „Să nu ne facem că am fost nişte […]

E de salutat demersul celui mai mare fotbalist român, Gheorghe Hagi. Discursul lui din ultimele zile e coerent şi logic. Îşi apără fotbalul minunat pe care l-a jucat. Demnitatea fotbalului din România. „Să nu ne facem că am fost nişte neica nimeni în fotbal, doar pentru că azi naţionala lui Răzvan Lucescu e la pămînt”. Cei doi Gică spun că iubesc naţionala necondiţionat şi amintesc performanţele lor. Cam ăsta e mesajul. E de notorietate ce-au făcut ei, împreună cu Generaţia de Aur. Prea mari, uriaşi pentru gîgîlicile de azi. DAR. Pentru că există un DAR, alcătuit din două momente ale carierei lor, momente care trebuie amintite pentru a menţine un echilibru în polemica acestor zile.
1. Hagi juca la Galata cînd, într-o seară a apărut la Bucureşti ca din senin şi l-a făcut cu ou şi cu oţet pe Mircea Lucescu pentru că ultimul ar fi avut o remarcă la adresa Stelei. Se spune însă că personaje din anturajul jucătorului ar fi avut interesul ca Mircea Lucescu să nu fie instalat la echipa naţională. Chiar atunci, Mircea Sandu urma să aleagă între el şi Victor Piţurcă. Semnalul de alarmă tras de rege ar fi avut ecou, pentru că Piţi a preluat naţionala. Mai bătrîn şi mult mai înţelept astăzi, Hagi nu i-a dat un răspuns lui Mircea Lucescu, cînd antrenorul a fost la un pas să-l jignească: „M-a ajutat mult. Nu pot să-i răspund orice ar fi!”, a comentat fostul număr 10.
Şi 2. Episodul în care Gică Popescu a condiţionat venirea la echipa naţională: „Voi veni dacă autorităţile române îmi vor da hotelul Piatra Mare din Poiana Braşov”. Se întîmpla prin 1999. Nu primea nimic gratis. Plătea serviciul, dar nu dorea o licitaţie. Voia să fie sigur că intră în posesia hotelului.