Lovitură la palat

Din lovitură de imagine, venirea lui Victor Piţurcă în Ghencea s-a transformat într-un război foarte periculos

Victor Piţurcă s-a supărat pe Gigi Becali tocmai cînd acesta dădea semne că ştie să mai şi tacă. Exceptînd schimbul dur cu Adrian Porumboiu, […]

Din lovitură de imagine, venirea lui Victor Piţurcă în Ghencea s-a transformat într-un război foarte periculos

Victor Piţurcă s-a supărat pe Gigi Becali tocmai cînd acesta dădea semne că ştie să mai şi tacă. Exceptînd schimbul dur cu Adrian Porumboiu, patronul stelist n-a mai fost one-man showul de altădată. Pînă şi televiziunile se obişnuiseră cu replicile din ce în ce mai nesărate. Tocmai el, care stîrnea furtuna la fiecare intrare în direct!

Au trecut cîteva zile de la declanşarea nebuniei în Ghencea şi nici acum nu prea se ştie de la ce s-au luat. Becali nu vrea să dezvolte, iar de la un comunicator precum Piţurcă probabil că vom afla adevărul cam tot atunci cînd se va şti cine l-a împuşcat pe Kennedy. Sau cine a tras la Revoluţie. Se zice că antrenorul ar fi vrut să-i impună patronului o clauză de tăcere. Interesant. Avem un angajat care impune clauză patronului. Şi ce clauză! Vorbeşti, scoţi din buzunar 20.000.000 de euro. Douăzeci de milioane! Într-o ţară în care despre întreţinerea de la iarnă se vorbeşte în şoaptă, în care locul de muncă e la fel de sigur ca prognozele meteo, deşi astea s-au mai nimerit în ultimul timp, şi într-o vreme în care Planeta se clatină, dacă nu se scufundă de-a binelea, vorba lui Copos.

Să fi încercat Piţurcă un puci care a eşuat brusc? Pe care nu l-a gîndit prea bine? Poate că mişcările de zilele acestea, inexplicabile chiar şi pentru clarvăzătorii de la OTV, îşi au originile în alt puci, mai vechi. Se întîmpla pe la începutul acestui mileniu, anul de graţie 2002 spre 2003. Atunci, destul de puţin cunoscutul Becali George a pus mîna pe Steaua, cel mai important brand al sportului românesc, ştiţi povestea, în urma unor şedinţe cu cîntec terminate în toiul nopţii şi în încordări de muşchi. Muşchii armatelor de bodyguarzi. Din creditor al echipei, Gigi Becali devenea proprietarul ei. Perdant principal, Viorel Păunescu, aflat atunci în criză mare de lichidităţi.

Să fi sperat acum aripa Piţurcă – Păunescu că roata s-ar putea întoarce? Că, aflat la strîmtoare financiară, Gigi Becali ar putea scăpa prada, pardon, clubul? Teoretic, oricum echipa se afla pe mîna lui Piţurcă. A schimbat peste vară clubul din temelii, a adus jucători care, fie şi sentimental, îi cam sînt datori, îşi atrăsese de partea sa galeria, repopulase arena cu imaginea nostalgică a fostelor glorii. Prea multe plusuri deodată, cam multe semne de întrebare poate pentru Gigi Becali.

E clar că acea clauză hazlie e perdeaua. Antrenorul venise în Ghencea pe cai mari şi cu planuri mari. Şi atunci? La urma-urmei, ce mare crimă verbală a comis Becali după meciul cu Craiova? L-a criticat pe Tătăruşanu în treacăt? Chestia se putea rezolva între patru ochi şi nu printr-o dezertare în bloc. Plus că patronul părea să fie pe drumul cel bun, doar nu spera Piţurcă să-l schimbe într-o lună, două. L-a mai deranjat pe antrenor faptul că Becali a salutat galeria călare pe Maybach şi că a intrat într-un clinci cu o parte a fanilor. Dacă astea îl deranjează pe domnul Piţurcă Victor, atunci locul domniei sale clar nu e în specialul şi pitorescul nostru fotbal. Ci mult mai la Vest.

Întrebările vor curge. Explicaţiile mai puţin. Mi se pare însă că aducerea „salvatorului” Victor Piţurcă la Steaua şi plecarea bruscă a aceluiaşi i-au adus lui Gigi Becali pe cap o belea cît toate terenurile din Pipera şi din împrejurimi.