Ce dreptate avea Hagi!

În ’98, la ultimul Mondial al României, am rîs cînd „Regele” a spus: „Să ne faceţi, bă, statuie!”

În numărul de joi din „Dilema Veche”, Radu Cosaşu amintea că vineri a început Mondialul din Africa de Sud şi recomanda „renunţarea […]

În ’98, la ultimul Mondial al României, am rîs cînd „Regele” a spus: „Să ne faceţi, bă, statuie!”

În numărul de joi din „Dilema Veche”, Radu Cosaşu amintea că vineri a început Mondialul din Africa de Sud şi recomanda „renunţarea la terorizanta întrebare de ce nu sîntem şi noi acolo”. O întrebare mai puţin „terorizantă” ar fi aceea dacă aveam ce căuta acolo? După determinarea din Africa de Sud – Mexic, după show-ul general din Argentina – Nigeria şi după clapa trasă de americani echipei antrenate de cel mai bine plătit selecţioner, aş zice că nu prea.

Dovadă că n-am mai mers la un Campionat Mondial de 12 ani. De la Coupe du Monde ’98, ediţia lui Zidane, a golului fabulos marcat de Owen contra Argentinei şi a stării de „silenzio stampa” impusă de echipa României după un celebru amical cu Paraguay. Atunci, în urma unui conflict dintre Bogdan Stelea şi fani, Gică Hagi a rostit celebra replică la adresa gazetarilor: „Să ne faceţi, bă, statuie!”. Nu le-am făcut statuie, în schimb, criticile şi miştourile la adresa unei echipe din care Hagi, Gică Popescu şi Stelea erau la al treilea Mondial consecutiv au curs în cascadă. Vorba lui Gică Popescu în interviul luat de Decebal în „Gazeta” de vineri vizavi de presiunea, ar cam trebui ghilimele, reclamată de „tricolorii” de azi: „Asta e presiune? La un turneu final simţi ce e aia presiune!”.

În Franţa, am defilat într-o grupă cu Anglia, Columbia şi Tunisia. „Tricolorii” s-au calificat deja după primele două meciuri, dar starea de „silenzio stampa” rînjea mai departe, iar cantonamentul de la Albi semăna cu castelul-fortăreaţă apărat de Sergiu Nicolaescu şi ceata sa în „Nemuritorii”. Ziariştii mormăiau în barbă, dar scriau cu bucurie despre victoriile „Generaţiei de Aur”. Asta pînă la eliminarea din „optimi” în faţa Croaţiei, cînd ne-am luat revanşa pentru toată starea de beligeranţă de pînă atunci. O eliminare după un penalty semiinventat şi contra unei echipe care va merge în semifinale după un 3-0 cu Germania în „sferturi”! Aşa era pe atunci. Ne enervau din cale-afară eliminările în „optimi”!
Între timp, „Generaţia de Aur” s-a retras, statuile există doar în declaraţia nervoasă a lui Hagi, iar noi am rămas cu zgomotul cretin al vuvuzelelor şi cu reclama aceea în care Lobonţ îl corupe pe Chivu la o bere. A, nu uitaţi, mîine seară intră în scenă Brazilia.