Craiova şi Costea, proba vieţii

Universitatea Craiova s-a întors în zodia loviturilor. Nu ne ducem la ghinionul lui Ilie Balaci, e prea departe, iar paralela cu Costea – disproporţionată. Revine în memorie strigătul regretatului Oblemenco, în finala de Cupă în care brăileanul Petrache i-a rupt […]

Universitatea Craiova s-a întors în zodia loviturilor. Nu ne ducem la ghinionul lui Ilie Balaci, e prea departe, iar paralela cu Costea – disproporţionată. Revine în memorie strigătul regretatului Oblemenco, în finala de Cupă în care brăileanul Petrache i-a rupt piciorul lui Emil Săndoi: „Băi tată, ce ghinion are băiatul ăsta!”. S-a auzit pînă la masa presei. Iar Săndoi era monitorizat pe atunci de Olympique Lyon.

Previzibil de la un anumit moment, diagnosticul pentru Florin Costea a căzut ca ghilotina. Ţi-e şi frică să-l scrii. Cel puţin opt luni de pauză. Apoi, depinde ce va urma după cele opt luni. Îşi va reveni Costea? Va mai juca în acelaşi ritm? Va mai părăsi el fotbalul lui Mitică, visul oricărui fotbalist cu ceva talent şi urme de ambiţie? Adrian Mititelu a spus că Florin Costea e cel mai bun produs al Craiovei, după Oblemenco şi Balaci. Inexact. În primul rînd, el nu e chiar produs al Craiovei, a venit de la Vîlcea. Pînă la Costea, nu poţi trece peste cîţiva fotbalişti uriaşi ai Craiovei Maxima şi ai echipei care a luat eventul ’91, plus Gică Popescu. Dar chiar şi aşa, Costea putea echilibra serios vistieria echipei printr-un transfer în străinătate. La urma-urmei, fotbalul rămîne o afacere.

În cursa dură pentru supravieţuire, jucătorii se uitau des la el. Forma lor depindea de forma lui. De multe ori, echipa juca după cum cînta Florin Costea. Era suficient ca adversarii să-l ştie acolo pentru a rămîne în gardă. De la meciul cu Rapid încolo, Craiova trebuie să înveţe să trăiască şi fără Costea. E încă o probă pe care trebuie s-o treacă Universitatea de azi.