Jose e mereu acasă

Inter a bătut iar pe Chelsea şi merge în premieră în „sferturile” Ligii. Visul numit Champions League continuă să existe

Există mii de maniere de a juca un astfel de meci. Decisiv, o finală oarecum, căci dacă există ceva ce […]

Inter a bătut iar pe Chelsea şi merge în premieră în „sferturile” Ligii. Visul numit Champions League continuă să existe

Există mii de maniere de a juca un astfel de meci. Decisiv, o finală oarecum, căci dacă există ceva ce leagă pe Inter de Chelsea nu e Mourinho, cum s-ar repezi toţi să spună, ci obsesia celor două mari cluburi de a pune mîna pe Liga Campionilor. Şi pentru Chelsea, dar mai ales pentru Inter, această obsesie e într-un fel responsabilă de eşecurile din anii trecuţi, căci atunci cînd eşti urmărit de obsesii apar dubiile, neîncrederea în forţele tale, implicit dramele.

Există mii de maniere de a pierde un meci decisiv. Ca antrenor vorbind de această dată. Nimeni nu-ţi va găsi scuze, căci ele chiar că nu folosesc la nimic atunci cînd cîştigătorul ia gloria intreagă, iar pierzătorul plăteşte de multe ori cu postul său bine plătit. Mourinho e şi nu e într-o astfel de poziţie, căci în ceea ce-l priveşte finalul sezonului ar putea aduce mari surprize.
„Special One” Jose şi-a făcut numărul şi cu această ocazie, la nivel de atitudine şi declaraţii. Însă atunci cînd au văzut echipa de start a Interului, mulţi au rămas cu gura căscată. Trei atacanţi, Eto’o, Milito, Pandev, pentru o echipă italiană în deplasare e o manieră pe care numai un tip special în ale meseriei sale ar fi putut s-o aibă. Dincolo de modulul gîndit de portughez, Inter a avut o organizare impecabilă pe faza defensivă, doar în ultimele 10 minute ale primei părţi Chelsea aducînd o doză mai mare de pericol în faţa porţii lui Julio Cesar.

Să se fi gîndit la toate?
După unii, cele trei vîrfuri ale lui Mourinho au jucat discret. Chestie de orizont de aşteptare. Sigur că n-au marcat, însă rolul lor tactic a fost uriaş. Cînd ai în faţă un adversar ce lasă în teren trei astfel de atacanţi, te gîndeşti, chiar Chelsea fiind, cum să abordezi partida? Am nevoie de un gol, corect, dar ce fac cu cei trei, stau cu ochii pe ei sau risc?

A riscat Ancelotti primul. Era normal. Joe Cole la Ballack şi Kalou la Jirkov. A doua cînd deja se intra în ultimul sfert de oră. Mourinho a răspuns imediat: Stankovici la Pandev. Cîştigător portughezul. Mijlocul terenului adjudecat prin superioritate numerică şi disponibilitate la efort, apărare a lui Chelsea slăbită, banda stîngă rămasă în controlul lui Malouda, deci descoperită în mare parte. Lovitura lui Eto’o a venit parcă logic, consecinţă parcă a unei strategii bine gîndite. Dar oare sîntem noi siguri că nu e aşa, că n-a gîndit Jose totul pînă la cel mai mic detaliu?

Un lucru e cert. Pe Stamford Bridge va fi aplaudat în continuare. Casa lui e mereu acasă. Căci această Chelsea a fost tot creaţia lui. Poate de aceea a şi ştiut cum s-o bată în două manşe.