George Copos, să trăieşti…
Rapidul s-a confruntat ani la rînd cu atacuri din afară. Acum sînt mai periculoase loviturile din interior
Fanii cei aprigi ai giuleştenilor au motive să ia foc. Rapid a fost o echipă nedreptăţită de-a lungul istoriei. Încă din perioada interbelică, […]
Rapidul s-a confruntat ani la rînd cu atacuri din afară. Acum sînt mai periculoase loviturile din interior
Fanii cei aprigi ai giuleştenilor au motive să ia foc. Rapid a fost o echipă nedreptăţită de-a lungul istoriei. Încă din perioada interbelică, atunci cînd, la un meci cu Venus, generalul Gabriel Marinescu, prefectul Poliţiei Capitalei, a dat ordin să fie arestaţi patru jucători din Grant, obligîndu-i astfel pe conducătorii giuleşteni să ceară rejucarea partidei! În cel mai pur stil rapidist, mai erau vreo 8 decenii pînă să apară „farmecul vieţii”, Baratki şi ai lui au cîştigat şi rejucarea.
La finalul anilor ’80, Rapid a suportat umilinţa venită dinspre balaurii regimului, Steaua şi Dinamo. În ’87 – ’88, bilanţul celor două partide cu roş-albaştrii a fost 0 – 9. Un campionat mai tîrziu, Dinamo bătea cu 8-2, iar scorul general al întîlnirilor cu Steaua era şi mai şi: 2 – 12. Sezoane la rînd, Rapid a fost sacrificatul de serviciu al fotbalului românesc.
Asta a fost atunci. După 1990 lucrurile s-au schimbat. Sau ar fi trebuit să se schimbe. Din club al ceferiştilor, Rapid a devenit unul privat. Cum ar veni, George Copos a fost un vizionar. Cînd magnaţii de mai tîrziu ai scumpei noastre patrii încă mai adulmecau comerţul cu blugi, săpunuri şi pixuri de la turci, miliardarul marca Samsung a intrat în fotbal. A înţeles, sau i s-a sugerat, că dă bine la poză. „George Copos, să trăieşti / Berlusconi din Giuleşti…”, cînta galeria care niciodată n-a stat rău la capitolul imaginaţie. La Copos problema a fost continuarea. Exceptînd aducerea lui Mircea Lucescu, patronul rapidist a oscilat între zgîrcenia proverbială şi ţepele răsunătoare date prin afaceri.
Cu zgîrcenia a mai mers. Apropo, odată, după un meci prin Ardeal, i-a imputat lui Grigore Sichitiu nişte sandvişuri. Echipa avea masa asigurată în oraşul cu pricina, dar jucătorii au preferat să plece mai devreme spre casă, aşa că Sichitiu a fost nevoit să cumpere sandvişuri pentru o gustare pe fugă. La Bucureşti, Copos l-a pus să plătească gustarea!
La ţepe a fost mai greu. Paradox. Loviturile care l-au făcut de temut în afaceri au dat chix de multe ori pe gazon. Cazul Varga – Tibi Bălan nu e decît încă un exemplu că în jungla din fotbal Copos a jucat şi rolul iepuraşului. Cînd în doar cîţiva ani ai pierdut de patru ori la masa verde cu 3- 0, dar insişti să evoluezi în Liga lui Dragomir cu jucători legitimaţi la mişto în divizia judeţeană a lui Vasile Avram, se cheamă ori că eşti masochist, ori că ai căzut în plasă. Pe vremea lui Gabriel Marinescu, rapidiştii erau victime la ordinele unui general. Azi, sînt sacrificaţi la ordinul lui George Copos.