Schizofrenia unei mari iubiri

“El ar fi trebuit să fie acum prin Antalya, dacă avea valoare”, a spus Mititelu acum o lună referindu-se la Sorin Cîrţu. Cîrţu n-a fost în Antalya. A fost, în schimb, în alte locuri, pe unde s-a scris istoria Universităţii. […]

“El ar fi trebuit să fie acum prin Antalya, dacă avea valoare”, a spus Mititelu acum o lună referindu-se la Sorin Cîrţu. Cîrţu n-a fost în Antalya. A fost, în schimb, în alte locuri, pe unde s-a scris istoria Universităţii. De exemplu, a fost la Leeds şi a marcat primul gol într-un meci de legendă, deschizînd astfel drumul spre prima victorie a unei echipe româneşti în ţara celor care au inventat fotbalul.

“Are schizofrenie”, a mîrîit jupînul Craiovei ieri, cînd acelaşi Cîrţu a zis în Gazetă că mutarea echipei la Severin ar însemna cel mai grav lucru de la înfiinţarea ei. Aici sînt de acord cu purtătorul mîndrilor ochelari de soare cumpăraţi de prin tîrgul de săptămînă. Tot timpul l-am bănuit pe Sorin Cîrţu de schizofrenie. Odată, la Atena, într-un meci cu Olympiakos, a liftat o minge după care neuitatul Sebastian Domozină, convins că balonul va ocoli poarta, a început să-l certe că n-a dat gol. Pînă ca marele crainic să-şi termine ocara, mingea se cuminţise-n plasă. Într-o partidă cu Betis Sevilla a aruncat mingea cu călcîiul printre doi adversari, apoi a trăsnit vinclul. Faza a curs zile-n şir pe Eurosport. La acelaşi meci a marcat driblînd vreo trei spanioli şi, din unghi imposibil, a lobat un balon după care Esnaola, portarul lui Betis, se mai uită şi azi cruciş. Un om normal n-ar fi făcut toate astea. Plus cîte şi mai cîte.

Cîrţu n-a fost un om normal. Uite, oamenii normali transformă Universitatea în breloc electoral, “votaţi cu olteanul nostru Mircea Geoană!” îndemna Mititelu, şi în minge de ping-pong pe axa Craiova-Severin şi retur. “E doar începutul”, zicea cineva. Eroare. Batjocura e chiar sfîrşitul a ceea ce Adrian Păunescu numea “cea mai frumoasă echipă civilă a fotbalului românesc”.