Di-Na-Mo

A fost o vreme în care pasiunea pentru propriul club însemna mai mult decît propria viaţă. E drept, s-a şi plătit scump pentru asta Descusut de Justin Gafiuc pe subiectul înfinţării clubului, Cornel Dinu a oferit declaraţia anului: „Da, Dinamo […]

A fost o vreme în care pasiunea pentru propriul club însemna mai mult decît propria viaţă. E drept, s-a şi plătit scump pentru asta
Descusut de Justin Gafiuc pe subiectul înfinţării clubului, Cornel Dinu a oferit declaraţia anului: „Da, Dinamo e o creaţie bolşevică!”. Iar cînd afirmaţia vine din partea unui om al cărui chip ar putea fi cusut pe tricourile alb-roşii în loc de stemă, cred că ar cam trebui să-l credem. Prin 1998, un deputat ţărănist, Barbu Piţigoi – da, pe atunci PNŢCD mai trăia, de Marian Miluţ n-auziseră decît apropiaţii – a făcut cercetări despre originea numelui Dinamo. A descoperit că vine din limba rusă şi pleacă de la „Direcţia Nabliudaţi Molodioj”, într-o transcriere, sper, corectă. Di-Na-Mo e, simplu, format din primele două litere ale fiecărui cuvînt. Tradusă, expresia înseamnă Direcţia de Supraveghere a Tineretului. Aşa se şi explică de ce grupări astfel botezate nu întîlnim decît în fostele ţări comuniste.

Pe atunci, Cornel Dinu a încercat să fenteze spunînd că Dinamo ar veni din grecescul „dinamikos”, dar n-a prea plecat nimeni după fenta lui Mister. Dacă venea din greacă, n-am fi avut doar Dinamo Moscova, Dinamo Berlin sau Dinamo Kiev, poate am fi auzit şi de Dinamo Londra sau Dinamo Madrid. Măcar de Dinamo Atena. Slavă Domnului, n-a fost cazul. Sigur, toată povestea nu umbreşte cu nimic racheta lui Ion Ţiriac, pagaea lui Ivan Patzaichin, meciurile cu Inter, Hamburg sau Liverpool. Doar că e bine să ştim cum au stat lucrurile. Şi să nu se uite. Mai ales să nu se uite!

Peste ani, cînd copiii de azi vor consulta colecţia Gazetei, asta în cazul în care îşi vor lua pauză de la computer pentru a se minuna răsfoind pagini de ziar, dezvăluirile tulburătoare ale lui Gafiuc ar putea trece drept literatură SF. Venerabilul Constantin Anghelache vorbeşte despre nişte vremuri în care oamenii şi-au riscat libertatea şi vieţile fiindcă n-au acceptat ca şenilele sovietice să le strivească destinul aşa, pe nimic. Fane Cîrjan, antrenorul de la Unirea Tricolor, a petrecut un deceniu în puşcăriile comuniste. Iar unul dintre preşedinţii grupării, avocatul Vică Negulescu, a sfîrşit zidit de viu! Va fi de neconceput, nici azi nu e prea lesne de înţeles, o societate în care unii membri ai ei au păşit cu capul sus spre infern pentru că, printre alte păcate inventate, au refuzat să dea emblema Unirii Tricolor pe aceea a clubului adus cu tancul. Sau, altfel spus, încercaţi să vi-i închipuiţi pe Anghelache, Cîrjan sau Negulescu bălăcărindu-se pe la talk-show-uri aşa cum au făcut toată săptămîna Borcea şi Mititelu, doi dintre bufonii de neegalat ai fotbalului românesc!