Exemple de alegători

Regimul Mircea Sandu contează pe inerţia oamenilor din structuri

Au trecut 20 de ani în care fotbalul românesc a fost condus de doi oameni: Dragomir şi Mircea Sandu. Aceleaşi căpetenii. Ţinute în frunte de un sistem pus la punct tot […]

Regimul Mircea Sandu contează pe inerţia oamenilor din structuri

Au trecut 20 de ani în care fotbalul românesc a fost condus de doi oameni: Dragomir şi Mircea Sandu. Aceleaşi căpetenii. Ţinute în frunte de un sistem pus la punct tot de ei. O maşină de vot care nu s-a gripat niciodată. Nici cînd a fost vorba de alegerile de la LPF, nici cînd a fost vorba de Adunările Generale de la FRF. A fost ridicat la rang de virtute modul lor de operare malefic.

Cînd Gică Popescu s-a dus în campanie în zona Banatului, acum patru ani, a vrut să discute cu un şef de AJF. „Eu sînt cu Mircea Sandu. Şi, oricum, fac ţuica acum! N-am timp de întîlniri”.

Într-o discuţie pe care tot Popescu a avut-o imediat după alegerile de acum patru ani cu Adalbert Kassai, acesta i-a spus: „Sînt şocat. De-a dreptul surprins! Înainte de vot nu-ţi dădeam mai mult de 15 semnături”. Popescu fusese ales de 104 oameni. Ceva zdruncinase maşinăria şi trebuiau găsiţi „trădătorii”. Aşa se traducea mărturisirea lui Kassai. Ţineţi minte că din partea lui Popescu a participat la numărătoarea voturilor Vasile Şiman, patronul Sportului Studenţesc. Se implicase în schimbare. La cîteva luni, băieţii din Regie jucau în Divizia B. Se făcuse „dreptate”. Cine nu e cu noi e împotriva noastră şi trebuie eliminat!

Tot atunci, Marin Condescu a întors armele. Ortacii din Valea Jiului au votat Mircea Sandu pe filiera Gigi Becali. Azi, de Condescu nu mai ştie nimeni nimic. Au rămas doar declaraţiile lui de anul trecut: „Fără Mircea Sandu! Noi vom vota pe oricine altcineva!”. Acum, de vreo trei săptămîni, şeful celor de la Pandurii tace. Unii spun că-l înţeleg. „Vrei să păţească ce-a păţit Şiman?” Alţii nu-l înţeleg! „E vorba de principii. De cuvîntul dat. De atitudine!” Mărturisesc că fac parte din cea de-a doua categorie. Dar asta nu contează.

Cele trei exemple trag o linie  pe sub cei 20 de ani de domnie ai lui Sandu. Adică sînt oameni care nu vor să schimbe niciodată nimic, oameni care merg pînă la capăt cu o idee indiferent de consecinţe şi personaje alunecoase.

Pînă la urmă, contează ce se va întîmpla luni, la vot. Mulţi dintre alegători au refuzat şpriţul şi cazarea la un hotel luxos din Bucureşti în noaptea dinaintea alegerilor. E un semn de pe urmă.  În fond, puterea e la ei. Puterea de a descentraliza statul FRF.