Şi bărbaţii plîng cîteodată

Lacrimile fac parte din viaţă. Din viaţa oricui, fie el bărbat, fie el sportiv, fie el campion, fie el multimilionar şi deci neatins de grijile cotidiene ori de criza financiară. Se spune că lacrimile sînt chiar indicate în anumite momente, […]

Lacrimile fac parte din viaţă. Din viaţa oricui, fie el bărbat, fie el sportiv, fie el campion, fie el multimilionar şi deci neatins de grijile cotidiene ori de criza financiară. Se spune că lacrimile sînt chiar indicate în anumite momente, pentru a elibera stresul şi tensiunea.

Cînd şi-a văzut echipa cîştigînd şi ultimul trofeu pe care-l mai avea de luat, Guardiola a început să plîngă. N-a fost ceva teatral, cum mai vedem pe la noi, căci Pep n-are nevoie să fie preşedinte, de ţară sau de club. A fost o descărcare nervoasă, pesemne că în acele momente, văzîndu-şi jucătorii cum se bucură, Guardiola a realizat ceea ce a realizat. Să izbuteşti în primul tău an de antrenorat, căci experienţa din liga a treia nu poate fi decît consemnată ca atare, să cîştigi TOT ceea ce se putea cîştiga e într-adevăr un lucru care va rămîne în istoria fotbalului.

A fost interesant de văzut cum Henry încerca să-şi liniştească antrenorul. Rolurile se inversaseră. De regulă, eram obişnuiţi ca tehnicienii să-şi îmbărbăteze elevii, dar iată că se poate şi invers. A fost nevoie ca Ibrahimovici să-şi deschidă braţele imense şi să-l cuprindă la piept pentru ca Guardiola să-şi recapete zîmbetul.

Şi a mai fost un moment interesant. Pe care l-au surprins doar jurnaliştii de la Marca, aflaţi pe gazon. La finalul ceremoniei, atunci cînd jucătorii făceau pozele de rigoare, Guardiola s-a apropiat de secundul său, Tito Villanova, întrebîndu-l: „Tito, şi acum noi ce facem?”.

Legitimă dilemă. De acum înainte, TOTUL va fi pentru Pep prea puţin. E greu de crezut că va mai putea vreodată repeta performanţa din 2009. E greu de crezut că va mai putea CINEVA repeta această performanţă. Pep a realizat că toţi anii lui de acum înainte vor fi mai slabi decît acest 2009.
La 38 de ani, e o problemă, să recunoaştem.

Şi a mai fost o imagine în transmisia meciului care ar putea explica tot ceea ce s-a întîmplat la Barcelona în acest an. Înaintea prelungirilor, Guardiola a adunat echipa în jurul lui.

Şi a vorbit. Doar el, timp de cîteva minute. Ce a spus nu se ştie, căci, din păcate, la fotbal nu s-a preluat ideea din handbal de a se lăsa microfonul deschis la indicaţiile antrenorilor. Ar fi fost interesant. Fotbaliştii îl ascultau toţi cu atenţie, ca nişte copii ce-l vedeau pe Moş Crăciu. Apoi toţi au aplaudat, au intrat pe teren, au cîştigat. Iar la final, din nou toţi, s-au adunat pentru a celebra victoria.

P.S. 1
Dacă e cineva care n-a văzut aceste imagini o poate face marţi, la Fotbal European, de la 20:00, pe DigiSport. Căci, spre deosebire de al nostru, fotbalul european nu s-a întrerupt, aşadar nici emisiunea.

Azi, de la 20:00, vom trage concluziile sezonului de toamnă în Serie A, mîine, împreună cu Costel Gâlcă, antrenorul interimar al Almeriei, vom face acelaşi lucru cu Primera Division, în vreme ce miercuri e timpul pentru Bundesliga şi Premier League.

P.S. 2
Pentru cine vrea să revadă, iată aici golul lui Ibrahimovici din Barcelona – Real Madrid, comentat în mai multe limbi, inclusiv rusă, chineză şi japoneză. Ultima e chiar interesantă 🙂