Trompetele

Pretinsele televiziuni de sport au un singur scop în derularea programelor: să-l sune primii pe Gigi Becali. De fapt, nu, obsesia e cine-l prinde primul, îl bagă pe post, rezervîndu-şi astfel întîietatea opiniilor marelui gînditor din Pipera. Indiferent de oră, […]

Pretinsele televiziuni de sport au un singur scop în derularea programelor: să-l sune primii pe Gigi Becali. De fapt, nu, obsesia e cine-l prinde primul, îl bagă pe post, rezervîndu-şi astfel întîietatea opiniilor marelui gînditor din Pipera. Indiferent de oră, de eveniment, de competiţie, de echipă, Gigi Becali trebuie să spună ceva, orice, oricum, oricînd.

După Franţa, se pare Victor Piţurcă l-a prins la telefon pe Gigi înaintea tuturor jurnaliştilor. Fostul selecţioner, pe adresa căruia ar trebui direcţionată deziluzia necalificării, a susurat la urechea latifundiarului-finanţator o sumă de păreri. Pe care, în stilu-i caracteristic, respectivul le-a aruncat pe piaţă ca şi cum ar fi fost ale sale. Aşa au ieşit la iveală toate frustrările celui care continuă să nu înţeleagă nimic din tot ce i s-a întîmplat, e vorba de Piţurcă, care (cacofonia nu merită evitată) nu vorbeşte, dar atacă prin prieteni, vezi aici şi ieşirile lui Mititelu.

Gigi Becali n-a vrut să rămînă la stadiul de trompetă, de purtător de mesaje, ci a ţinut să dea o notă proprie. Devenind ridicol de-a dreptul, atunci cînd s-a apucat să-l facă praf pe Coman. O enormitate ca asta n-avea cum să vină de la Piţurcă, măcar la fotbal omul se pricepe, spre deosebire de celălalt, care doar crede că se pricepe.

Altceva ar trebui discutat. Cum naiba reuşesc Becali, Borcea, Iancu, Mititelu şi toţi ceilalţi să se unească atunci cînd interesele lor sînt periclitate? Cînd observă că e cineva care nu le face jocurile meschine, ies la atac josnic, în haită, neţinînd cont de nimic, nici măcar de aşa-zisa rivalitate dintre ei.

În momentul în care fotbalul nostru dădea senzaţia că s-a lepădat de Satana, că poate zîmbi în sfîrşit, că poate privi cu optimism şi încredere viitorul, trebuie să apară cineva şi să ne reamintească în ce ţară trăim.