Guardiola şi Lucescu, Pep şi Răzvan

Introducere E ciudat să începi un articol cu un P.S. Dar acum e necesar.

Ceea ce veţi vedea mai jos e un text scris chiar în timpul meciului dintre Şahtior şi Dinamo Kiev. O comparaţie între Răzvan Lucescu şi Pep […]

Introducere
E ciudat să începi un articol cu un P.S. Dar acum e necesar.

Ceea ce veţi vedea mai jos e un text scris chiar în timpul meciului dintre Şahtior şi Dinamo Kiev. O comparaţie între Răzvan Lucescu şi Pep Guardiola pe care vă invit să o citiţi şi să o comentaţi abia după ce veţi parcurge aceste cteva rînduri.

Spuneam undeva la început că performanţele lui Răzvan au stat mereu în umbra celor obţinute de tatăl său. Chiar şi astăzi, în timp ce acest text era scris, Mircea Lucescu a obţinut cea mai mare performanţă din cariera sa de antrenor, calificîndu-se cu Şahtior în finala Cupei UEFA. O performanţă pe care Lucescu senior o merita, după atîţia ani în care a dat fotbalului ce a avut mai bun, un premiu pentru o viaţă petrecută pe sau în preajma terenului de fotbal.

Există peste tot o justiţie divină. Poate nu întîmplător, Mircea Lucescu a obţinut această performanţă pe 7 mai, ziua în care se sărbătoreşte cea mai mare performanţă a fotbalului românesc de club. La fel cum, deloc întîmplător, finala Cupei UEFA se va juca, la Istanbul, pe stadionul „Sukru Saracoglu”, stadionul lui Fenerbahce, singura echipă din Istanbul pe care Lucescu n-a pregătit-o.

Şi încă ceva.
Încercînd să găsesc o imagine cu Mircea Lucescu în arhiva Gazetei, am dat, din obişnuinţă poate, căutare cu cuvîntul „Lucescu”. Primele poze apărute, zeci de poze mai bine zis, erau cu Răzvan, nu cu Mircea. Pentru Mircea a trebuit să caut serios pînă să găsesc ceva. Să fie un semn? Poate că da. Poate că finala de pe 20 mai va însemna predarea de ştafetă între Senior şi Junior, în folosul fotbalului românesc.

Într-un sport unde experienţa e considerată de mulţi drept principala calitate, a apărut cineva care a făcut din tinereţe o virtute.

Pep Guardiola are 38 de ani şi pînă acum n-a antrenat pe nimeni, căci sezonul petrecut pe banca Barcelonei B, în a patra divizie a Spaniei, nu merită luat în seamă. Astăzi, Guardiola are 56 de meciuri oficiale la Barcelona şi a reuşit, în 10 luni, să transforme un grup intrat în depresie în cea mai frumoasă echipă din lume, cu permisiunea lui Manchester United.
Răzvan Lucescu are 40 de ani şi a trăit într-un fel ceea ce trăieşte Guardiola. La Rapid, în primul său sezon, a scos în lume o trupă blazată de comportamentul unui patron avar şi cameleonic, ducînd-o pînă la uşa semifinalelor Cupei UEFA. Acum, Răzvan se afla în faţa unei mari încercări, mult peste cea trăită sub Grant. „Naţionala” României nu e Rapid, fie şi pentru că Maftei şi Buga nu se compară cu Chivu şi Mutu. Pe teren, dar mai ales în afara lui.

Dar dacă Pep a reuşit cu Messi, Eto’o şi Henry, de ce n-ar reuşi Răzvan cu cei doi?

Guardiola şi Răzvan sînt foarte diferiţi.
Pep a fost un mare jucător. Cerebral, liderul din teren al Barcelonei, campion al Spaniei, cîştigător al Ligii Campionilor, mai apoi căpitan al unui Dream Team construit de Cruyff, internaţional.
Răzvan n-a fost atît de mare. Ca portar nici nu prea avea cum. Trăind în umbra numelui pe care-l purta, i-ar fi fost greu să se impună. A avut totuşi momentele lui de glorie ca jucător. Paradoxal, mereu umbrite în presă de succesele tatălui său.

Dar Guardiola şi Răzvan sînt atît de apropiaţi.
Pep a avut de la cine să înveţe. Mentorul său a fost Johan Cruyff, pe care-l copiază, dar îl modernizează în concordanţă cu timpurile noastre. În aprilie 1996, Barcelona lui Cruyff şi Pep a avut de jucat o semifinală de UEFA la Munchen, cu Bayern. Cruyff n-avea nici un fundaş central valid. Înainte de meci l-a chemat pe Guardiola: „Pep, tu o să joci în centru. Îl iei pe Klinsmann şi-l faci să nu mişte”. Guardiola a dat să protesteze: „Mister, n-am jucat niciodată pe postul ăsta şi, în plus, Klinsmann e cu un cap peste mine”. Cruyff i-a tăiat-o. „Pep, o să joci! O fi Klinsmann mai mare cu un cap ca tine, dar tu ai un cap peste el. Fotbalul înseamnă inteligenţă, nu înălţime”. Guardiola a jucat perfect la Munchen într-un meci terminat la egalitate, 2-2, cu un gol splendid marcat de Hagi pentru catalani. La final, aşteptînd laudele, Guardiola a primit altceva de la antrenor: „Pep, şi bunică-mea se mişca mai repede ca tine”. Apoi, în avion, văzîndu-şi elevul supărat, Cruyff l-a luat deoparte: „Pep, niciodată să nu te mulţumeşti cu ce-ai făcut. Ai fost bun, dar trebuie să fii cel mai bun”.
La Londra, avînd nevoie de un fundaş central, Guardiola l-a ales pe Toure Yaya. Credeţi că întîmplător? Toure Yaya este „închizător”, ultima dată fusese fundaş acum 10 ani.

Răzvan a avut de la cine să înveţe. Mentor i-a fost chiar tatăl, Mircea Lucescu. Care a avut destule episoade de acest genul în cariera lui.

Pep n-are orgoliul antrenorului de 50 de ani. Înainte de Real – Barcelona, a studiat o noapte întreagă tactica Realului. Şi-a chemat secundul şi i-a spus: „Tito, ce zici dacă l-am pune pe Eto’o în bandă şi pe Messi în centru? Cred că aşa îl surprindem pe Juande”. Tito Villanova, asistentul, s-a gîndit o clipă: „Pep, ai dreptate, e excelent. Dar cine îi spune lui Samuel?”. Întrebarea nu e lipsită de sens, căci camerunezul are un ego uriaş, iar reacţiile sale pot fi imprevizibile. Mai ales cînd i se cere să joace undeva unde nu poate da goluri, mai ales împotriva lui Real. Guardiola l-a abordat pe Eto’o în dimineaţa meciului. I-a explicat mai bine de o oră, i-a desenat, l-a făcut să înţeleagă. Efectul s-a văzut.
Răzvan n-are orgoliul antrenorului de 50 de ani. Imediat după numire i-a sunat pe Mutu şi Chivu, VA MERGE EL LA EI să discute. I-a dat un sms bine scris lui Rădoi şi l-a determinat să-şi reconsidere poziţia faţă de „naţională”. E singurul, deocamdată, care l-a făcut pe Zicu să vibreze.

Pep e foarte apropiat de jucători. La Londra, în acel final apoteotic, părea că vrea să intre în teren, primea indicaţii de la Silvinho, apropiat de vîrstă cu el. La pauză, i-a strîns şi le-a zis. „Continuaţi. O să dăm gol, o să vedeţi. Dacă e cineva care nu crede în treaba asta să nu mai iasă pe teren”.

Răzvan e foarte apropiat de jucători. Chiar prea apropiat. Pare unul de-al lor.

Guardiola e primul antrenor al Barcelonei căruia ziariştii îi spun, în conferinţele de presă, Pep.
Lucescu e primul selecţioner al României căruia ziariştii îi spun, în conferinţele de presă, Răzvan.

Pep se îmbracă mereu la costum şi cravată.
Răzvan se îmbracă mereu la costum şi cravată.

PEP ŞI RĂZVAN reprezintă certitudinea unei meserii făcute din pasiune, sînt certitudinea studiului temeinic, sînt exemplele vii ale conceptului de antrenor de tip nou.