Două gesturi, un singur stadion

Ce a făcut Costin Lazăr sîmbătă seara înseamnă un capital enorm de simpatie pentru echipa la care  joacă.  Pentru că puştilor de azi, toţi taţii rapidişti au cea mai bună ocazie să le explice de ce trebuie să ţină cu […]

Ce a făcut Costin Lazăr sîmbătă seara înseamnă un capital enorm de simpatie pentru echipa la care  joacă.  Pentru că puştilor de azi, toţi taţii rapidişti au cea mai bună ocazie să le explice de ce trebuie să ţină cu Rapid. Au plîns pe 20 martie anul trecut, cînd Lovin îi cerea într-un mod jalnic lui Deaconu să întrerupă un meci pe acelaşi stadion. (Vezi imaginile cu stelistii parasind terenul dupa fluierul arbitrului Deaconu, in minutul 73 al partidei cu Rapid) Se luptau 22 de bărbaţi, dar jocul a fost decis nu pe teren, ci de o brichetă, apoi de un fluier de final intempestiv.

Sîmbătă, Lazăr n-a vrut să ia ceea ce nu i se cuvenea. (Vezi aici gestul lui Lazar, din minutul 63 al jocului cu Otelul) A dat un semn că în Liga asta puturoasă a lui Mitică joacă şi oameni care printr-un singur gest fac ca agenţiile de presă să vorbească şi frumos despre români. Şi mai e ceva. Mai e un semn pentru sponsori. Semnul că „mitocănia”, „valiza”, „scandalul” nu sînt neapărat repere în fotbalul nostru. Copiii Rapidului? Trebuie să înveţe doar imnul acestei echipe, pentru că apoi dragostea vine de la sine. Lazăr le-a tradus printr-un gest unic, un vers banal în care nu mai credea nici măcar Cristian Ţopescu, dar care a căpătat, începînd de sîmbătă, o valoare inestimabilă: „Pentru-o singură dreptate să învingă cel mai bun!”