Inter – Manchester 0-0 / În stand-by

Mourinho şi Ferguson au amînat verdictul duelului lor pentru returul de pe „Old Trafford”

A revenit fotbalul mare, fotbalul adevărat, fotbalul la care ne place să ne uităm, fotbalul jucat pe teren, nu în birouri, cu mingea pasată în iarbă […]

Mourinho şi Ferguson au amînat verdictul duelului lor pentru returul de pe „Old Trafford”

A revenit fotbalul mare, fotbalul adevărat, fotbalul la care ne place să ne uităm, fotbalul jucat pe teren, nu în birouri, cu mingea pasată în iarbă de fotbalişti, nu cu valizele de bani pasate pe autostrăzi de conducători.

Fotbalul pe care l-am aşteptat, pentru că ne săturasem de scandaluri, discuţii şi vrăjeli.

Şi ce putea fi mai frumos decît acest Inter – Manchester, mai bine de un secol de istorie? Campioana Italiei contra campioanei Angliei. Zlatan contra Cristiano. Chivu contra blestemului britanic. Inter contra complexului Ligii Campionilor.

Mourinho contra Ferguson. Mai ales. „The special one” contra „The only one”. Jose contra Sir Alex. Duelul amicilor, cu sau fără ghilimele.

Şahul antrenorilor
A fost un meci de şah între doi titani ai translaţiei acestui sport pe terenul de fotbal. S-au întrecut ambii în mutări surpriză. Mourinho a început cu Rivas, mai rapid şi mai dinamic ca Ivan Cordoba. Ferguson a răspuns lăsîndu-i pe Rooney şi Tevez pe bancă. Şi pe Scholes. A ales „Sir”-ul să aglomereze mijlocul cu jucători care aleargă mult şi nu se tem de contactele cu contondenţii Muntari, Cambiasso ori Stankovici.

În mod normal, Manchester era nu doar favorită, ci superfavorită. Avea destul de multe de partea sa. Împotrivă un singur aspect, un nume propriu. Mourinho. Fin cunoscător al lui United, tradiţional adversar al lui Ferguson, portughezul ştia că Manchester îşi devorează orice adversar care-i permite să joace comod. Însă ce să faci ca să împiedici asta? E simplu, să ai un plan atît de bine pus la punct, încît băieţii lui Sir Alex să simtă că orice ar face, mişcările le sînt anticipate.

Norocul lui Inter
Poate că e simplu, dar numai la nivel de talk-show-uri, pentru că altfel, în cîmp, e tare, tare complicat. Atît de complicat încît toate pregătirile lui Mourinho, căci sigur le-a avut, s-au adunat într-un singur cuvînt: noroc. Doar şansa a făcut ca Inter să intre la odihnă cu 0-0, fiindcă marilor ocazii ratate de Ronaldo, Berbatov ori Giggs, gazdele n-au opus decît fantomele lui Ibrahimovici şi Adriano.

Morinho a mutat direct de la pauză, Cordoba la Rivas, dovadă că portughezul a fost tare necăjit, căci o regulă nescrisă la marile cluburi spune că nu se fac înlocuiri în pauză. El nu stă după reguli, el face cum simte. Iar instinctul l-a ajutat, căci echipa i-a ieşit mult mai montată. Adriano a dat semne de viaţă, iar Zlatan a fost oprit eronat de asistentul lui Medina Cantalejo într-o fază în care nu se ştie ce ar fi urmat.

Liber la vise
Pe măsură ce minutele treceau, ambele echipe s-au închis. Gîndul că mai e de disputat un retur a fost mai pregnant decît dorinţa de a risca. Inter arăta oricum mai bine decît în prima parte, iar Manchester părea a deprinde şi sentimentul de teamă că s-ar putea întîmpla ceva neprevăzut, vezi intrarea lui Rooney abia în minutul 85. Aşa că a urmat o jumătate de ceas de fotbal prudent, pigmentat de oportunităţile lui Giggs şi Berbatov de a regla conturile încă de la Milano.

Parcă mai bine că n-au reuşit! Putem avea astfel un retur mai bun poate. Fiecare e liber de acum să viseze. Doar vom fi pe „Teatrul viselor”!