Petre. Cozma Petre

Ce fel de om eşti, Petre? „Să nu tăiem o pădure pentru cîteva uscături!” Cîtă putere ai, omule! Băiatul tău avea pieptul crestat adînc de cuţitul tîharilor şi tu cereai mulţimii înfuriate echilibru şi calm. Auzi, Petre, cînd un reporter […]

Ce fel de om eşti, Petre? „Să nu tăiem o pădure pentru cîteva uscături!” Cîtă putere ai, omule! Băiatul tău avea pieptul crestat adînc de cuţitul tîharilor şi tu cereai mulţimii înfuriate echilibru şi calm. Auzi, Petre, cînd un reporter te întreabă: „Dar de ce credeţi că bodyguarzii din discoteca aia n-au intervenit?” şi tu le răspunzi: „Ştiţi cum e, dar atunci cînd ţi se taie macaroana, eşti terminat psihic. Nu mai ştii nici să apeşi pe un buton să chemi Salvarea sau Poliţia, rămîi blocat de frică”, înseamnă că ai puteri supranaturale, omule!

Răspundeai la întrebările jurnaliştilor din maşina cu care-ţi duceai acasă băiatul mort. Doamne, mare putere trebuie că ai! Şi noi, nu ştiu, noi ce putere avem să te sîcîim cu întrebările astea. Recunosc. Sîntem egoişti şi meschini. Iartă-ne, Petre! Tu, toate zilele astea, ai vrut să ierţi, nu să te răzbuni. Ne predai o lecţie grea, pe care cei mai mulţi dintre noi n-o putem învăţa vreodată.

Auzi, Petre,  aşa era şi fiul tău? Am pierdut mult, bărbate! De la tine am priceput că n-am rămas doar fără un mare sportiv. Am pierdut o sămînţă de oameni care e tot mai rară. De la Veszprem la Bucureşti a fost drum lung, Petre. Golgota vieţii tale, omule! Ai fost încercat pînă la limita de sus şi ai rezistat.  Cît l-ai iubit tu, Petre, pe Marian, atît să-l iubească şi Dumnezeu acolo, sus!