În 4 zile Marca l-a dat jos pe preşedintele lui Real Madrid!

Ramon Calderon a fost forţat să demisioneze de la Real Madrid după o campanie dusă timp de 4 zile de Marca, ziarul cel mai citit din Spania

Ştirea seacă, ştirea care a făcut rapid înconjurul lumii, sună astfel: Ramon Calderon […]

Ramon Calderon a fost forţat să demisioneze de la Real Madrid după o campanie dusă timp de 4 zile de Marca, ziarul cel mai citit din Spania

Ştirea seacă, ştirea care a făcut rapid înconjurul lumii, sună astfel: Ramon Calderon şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte la Real Madrid. De fapt, e ceea ce contează. Pînă în vară, fotoliul numărul unu va fi ocupat de un interimar, Vicente Boluda, vicepreşedintele lui Calderon, a cărui misiune e să ducă la bun sfîrşit un sezon plin de convulsii şi să organizeze noi alegeri. În vara aceasta sau în vara viitoare.

În spatele acestei demisii stă însă o poveste uluitoare. Un Watergate fotbalistic la nivelul cel mai înalt al acestui sport, căci Real Madrid reprezintă încă brandul numărul unu în fotbalul mondial. Ramon Calderon a fost nevoit să plece în urma unei anchete extrem de bine proporţionate şi documentate pe care cotidianul Marca a oferit-o publicului său pe parcursul a trei zile incendiare. Păstrînd proporţiile, Juan Ignacio Gallardo şi Miguel Serrano reprezintă acum pentru Calderon ceea ce, la începutul anilor 70, au reprezentat Carl Bernstein şi Bob Woodward pentru preşedintele american Richard Nixon. Este şi acest caz Calderon încă o victorie a presei de investigaţie. Iată în cele ce urmează o cronologie a scenariului care a dus la demisia celui mai important preşedinte de club din lume.

Prolog: 26 decembrie
În a doua zi de Crăciun, Marca îi strică Sărbătorile lui Ramon Calderon oferind în exclusivitate informaţia că Real Madrid nu poate înscrie pentru Liga Campionilor decît unul dintre cei doi proaspăt transferaţi, Huntelaar şi Lassana Diarra, întrucît ambii jucaseră în Cupa UEFA. Ridicolul este evident, întrucît nimeni de la Real Madrid nu ştia de această prevedere din regulamentul UEFA.

Scena 1: 13 ianuarie
Marca iese pe prima pagină cu episodul unu al scandalului: Calderon a furat în Adunarea extraordinară a reprezentanţilor celor 88.954 socios cu drept de vot. Adunarea respectivă, foarte importantă, a avut loc pe 7 decembrie şi a dezbătut moţiunea de cenzură depusă împotriva lui Calderon. Preşedintele era acuzat că a infiltrat în sală persoane care nu aveau acest drept, cu ajutorul lor influenţînd procesul de votare a moţiunii. Mai mult, se avansează ideea că unii dintre cei pătrunşi fără drept nici măcar nu ar fi socios.

Paranteză. Ca şi FC Barcelona, Real Madrid este guvernat ca un stat. Cei 88.954 de socios votează o dată la 4 ani un preşedinte, după o campanie electorală ce o depăşeşte ca impact pe cea de la scrutinul parlamentar al Spaniei. În timpul celor 4 ani de mandat, preşedintele poate fi supus moţiunilor de cenzură, atît timp cît 30% din totalul votanţilor semnează oficial această solicitare. Paranteză închisă.

Scena 2: 14 ianuarie
Marca îşi continuă asaltul. Sînt dezvăluiţi cei 10 bărbaţi care au intrat la Adunare fără a avea acest drept. Ştirea cu cel mai mare impact: Nici unul nu e socios la Real, mai mult, unul dintre ei, Enrique Valdenebro, e socios la Atletico Madrid. Mai rău decît atît nu se putea întîmpla decît dacă era de la Barcelona.

Calderon contraatacă pe 3 fronturi. Unul mediatic, cu ajutorul concurenţei Marca în Spania, cotidianul As, care iese pe copertă forţînd un presupus transfer al lui Cristiano Ronaldo din vară, pe baza informaţiei că portughezul şi-a înregistrat brandul CR9, pentru că la Real n-avea cum să-l folosească pe cel actual, CR7, numărul 7 fiind al lui Raul. Al doilea oficial, printr-o conferinţă de presă în care se trece toată vina prezenţei celor 10 pe umerii unor subalterni, Luis Barcenas şi Mariano Rodriguez Nanin, care au şi fost destituiţi. Şi, în sfîrşit, al treilea, subteran, prin ruperea unilaterală a contractelor de marketing dintre Marca şi Real Madrid, dar şi prin presiuni la editorul publicaţiei de a-l demite pe directorul Marc Ingla.

Scena 3: 15 ianuarie

În ciuda presiunilor, Marca merge mai departe. Pagina întîi conţine informaţia că majoritatea celor intraţi fraudulos sînt amici intimi ai preşedintelui Calderon, ai fratelui acestuia, Ignacio, şi ai fiului cel mare, Jaime. Informaţiile sînt completate de pozele compromiţătoare. În acelaşi număr e dată şi replica lui Calderon: „Jur pe onoarea mea că nu-i cunosc”.

În aceeaşi zi, As simte că pierde teren şi se repliază pe acelaşi subiect, prezentînd o declaraţie a lui Calderon, „Mi-a mai rămas puţin timp”. As încearcă să inducă ideea că pentru madrileni cel mai bine ar fi ca preşedintele să rămînă în funcţie pînă la vară şi apoi să organizeze alegeri.

Scena 4: 16 ianuarie
Lovitura de graţie dată de Marca. Într-un interviu exclusiv, Mariano Rodriguez Nanin, unul dintre cei demişi, spune: „Întotdeauna am făcut ce mi s-a ordonat de sus”. Apare în premieră şi suma cu care cei doi demişi ar fi fost convinşi să tacă: 800.000 de euro. Conform ziarului, Calderon se gîndea să demisioneze, dar era convins de Pedja Mijatovici, directorul său sportiv, să n-o facă.

Scena 5: 16 ianuarie
Imediat după prînz, la presiunea membrilor Consiliului de Administraţie, Calderon demisionează. Organizează o conferinţă de presă în care, plîngînd, acuză din nou minciunile care s-au spus pe seama sa..

Viitorul sună a Florentino Perez
Noul şef, Vicente Boluda, a anunţat deja că alegerile se vor organiza în această vară. Florentino Perez, fostul preşedinte „galactic” şi principalul favorizat de evenimentele petrecute, face presiuni pentru data de 24 mai, în ziua ultimului meci de campionat, cu Mallorca, bazîndu-se evident pe nemulţumirea suporterilor după probabilul succes al Barcelonei.

Calderon, doi ani, două titluri, dar şi multe convulsii
Ramon Calderon a devenit preşedinte în 28 iunie 2006, cu doar 246 de voturi mai mult decît urmăritorul său. Rezultat contestat, Calderon fiind învinuit că a manipulat voturile venite prin poştă în folosul său. Cele mai importante rezultate ale sale sînt, fără îndoială, cele două titluri cîştigate în Spania. Cît despre păcate, sînt multe, de la transferurile promise şi ratate, la cele realizate pe bani uluitor de mulţi, cu comisioane scandaloase, dar şi deprecierea renumelui clubului. La momente penibile, la loc de cinste figurează celebra „înfrăţire” de sînge cu Gigi Becali, cu dulceaţă de vişine pe post de sînge.

Noul preşedinte e din Valencia
Interimar, pînă la noi alegeri, succesorul lui Calderon urmează să fie Vicente Boluda, unul dintre vicepreşedinţii Realului. Născut la Valencia, acesta este licenţiat în drept şi are o avere de peste două miliarde de euro. Afacerile sale sînt în domeniul maritim. Considerat un excelent administrator, Boluda (53 de ani) a realizat un holding format din 85 de societăţi şi o flotă de 340 de vapoare, cea mai mare din Europa.

Panică în fotbalul mondial
Două evenimente dau fiori în fotbalul mondial. Posibilele alegeri la Real Madrid şi transferul lui Kaka îi neliniştesc pe toţi, căci vara promite a fi una incendiară. Deja e o obişnuinţă ca alegerile la Real să deblocheze fonduri impresionante pentru transferuri mediatice. 120 de milioane în conturile lui AC Milan nu sînt nici ele de lepădat, la fel cum pasiunea şeicilor de la Manchester City în a arunca zeci de milioane de dolari pe piaţă fac ca teama să pună deja stăpînire pe toate celelalte cluburi.