ZONA EURO // Episodul 2 – “El Clasico” cu şampanie şi caviar

Cu toţii am fost, măcar o dată, pe un stadion de fotbal. Majoritatea pe cele din România, cu condiţiile şi civilizaţia aferente ţării în care trăim şi muncim. Cei mai norocoşi dintre noi am ajuns şi pe stadioane din alte […]

Cu toţii am fost, măcar o dată, pe un stadion de fotbal. Majoritatea pe cele din România, cu condiţiile şi civilizaţia aferente ţării în care trăim şi muncim. Cei mai norocoşi dintre noi am ajuns şi pe stadioane din alte ţări, astfel că am putut face diferenţa. Cei foarte norocoşi, printre care ne numărăm noi, ziariştii sportivi, am adunat multe astfel de vizite în zona civilizată a fotbalului.

Cum ar fi ca atunci cînd primiţi un bilet la un meci de fotbal să găsiţi ataşat codul de conduită, dar şi un cod vestimentar? Codul de conduită se regăseşte, graţie campaniei FIFA, pe multe astfel de bilete. Ştim, de exemplu, că n-avem voie să intrăm în stadioane cu petarde, fumigene, sticle şi alte obiecte contondente. La unele competiţii, gen campionate mondiale sau finale de cupe europene, e interzis accesul inclusiv cu camere video, fiind vorba de sumele mari plătite pentru drepturile tv.

Dar cod de vestimentaţie? S-a întîmplat la acest „El Clasico”. Graţie relaţiilor excepţionale pe care Gazeta Sporturilor le are cu clubul FC Barcelona (în iunie am fost cei care am jucat primii pe „Camp Nou” la acţiunea „You Play” a clubului catalan) am avut posibilitatea de a vedea „El Clasico” cu un bilet VIP Platinum, de 630 de euro.

Cum se vede un Barcelona – Real Madrid cu şampanie şi caviar găsiţi mai jos.

„Ţinînd cont de caracteristicile Zonei VIP, rugăm asistenţa să se asigure că vestimentaţia este cea adecvată, atît la nivelul hainelor, cît şi la cel al încălţămintei. În cazul domnilor, se recomandă vestimentaţie gen sacou şi încălţăminte care să nu fie tip sport. Nu e permis accesul în lojă cu elemente de animaţie a celor două echipe, cum ar fi steaguri, fulare, căciuli, tricouri. Nu este permisă intrarea fără tichetul corespondent nici în cazul copiilor. Asigurîndu-vă de salutul nostru cordial, vă dorim vizionare plăcută”.

Textul de mai sus l-am primit pe mail cînd biletul a fost confirmat. Mesajul se regăsea şi pe spatele celor două tichete, cel de intrare în stadion şi cel de intrare în loja VIP.

4 categorii de VIP
Biletele VIP erau formate, la acest meci, din 4 categorii: Platinum, Gold, Palladium şi Silver, cel din urmă, cel mai ieftin, costînd 380 de euro. Evident, diferenţa era dată de zona în care erau locurile, amănunt foarte important la o arenă de dimensiunile lui „Camp Nou”, dar şi de „tratamentul” pe care-l primeai.

Intrarea în incinta stadionului s-a făcut pe porţile obişnuite de acces, împreună cu toţi spectatorii. Abia în interior accesul se făcea pe la intrarea principală, „prezidenţială”, pe unde pătrund spre locurile lor şi oficialităţile, şi invitaţii de marcă. Imediat după ce biletul îţi era verificat şi primeai o „brăţară” care-ţi confirma statutul, erai preluat de două hostesse şi condus către lift, unul special pentru fiecare zonă. Dotat cu „liftieră”, deşi era greu de greşit ceva de vreme ce existau doar două butoane, cu cifrele 0, adică parterul, şi 3, adică etajul în care se afla loja. Confortul plătitorului înainte de toate, nu?

Ajuns sus, o „armată” de fete îmbrăcate într-o ţinută ce amesteca, nederanjant, stilurile sexy şi clasic, era gata să te întîmpine. Te lăsai preluat de una dintre ele, care avea misiunea de a-ţi prezenta zona, de a-ţi arăta locul în tribună şi de a te familiariza cu regulile. Două extrem de importante: nu se fumează şi nu se poate intra în stadion cu pahare de sticlă, cei care doresc să-şi continue „degustarea” în timp ce-l încurajau pe Messi avînd posibilitatea de a apela la pahare de plastic. Apoi ţi se ura vizionare şi distracţie plăcută.

Fotbal şi discreţie…
Din capul locului trebuie spus că respectiva loja nu e cea în care îşi vor face apariţia preşedinţii cluburilor şi invitaţii marcanţi, din lumea sportului, politicii etc. Plasată pe acelaşi inel, al doilea, dar undeva mai sus, loja VIP beneficiază însă de acelaşi confort şi, am aflat, de acelaşi meniu. Singurul regret venea din imposibilitatea de a respira acelaşi aer cu Laporta sau Cruyff, ori de a-l întreba pe Calderon dacă mai are icoana de la Gigi Becali.

Aici, în zona noastră, lumea era la fel de bună, foarte atent îmbrăcată. Foarte mulţi oameni de afaceri, mulţi avocaţi, o meserie extrem de profitabilă în Spania, destui actori, mai degrabă necunoscuţi nouă, mai deloc însă oameni de fotbal. Toţi foarte bine îmbrăcaţi, majoritatea cu partenere (observaţi că am evitat să spun soţii!) a căror vestimentaţie te ducea cu gîndul la o recepţie. Şi mulţi, se vede treaba, amatori de discreţie, de vreme ce atunci cînd blitzul aparatului foto a izbucnit mi s-a atras atenţia că nu prea e permis acest lucru în interior, ci doar în stadion.

…şampanie şi afaceri
Mese pline, cu delicatese ale bucătăriei catalane, dar şi fructe de mare, caviar şi icre de Manciuria, tot soiul de salate, dar şi pahare pline cu… legume crude, posibil pentru doamnele amatoare de dietă, un bar bine garnisit, cu şampanie şi vinuri din anul 2004 (un an bun, ar zice snobii care se dau cunoscători), dincolo de băuturile tradiţionale. Atmosferă de recepţie, de cocktail de strîngere de fonduri, nu de meci, întreruptă doar de fluierăturile tribunei la ieşirea Realului la încălzire ori de uralele ce acompaniau apariţia fotbaliştilor catalani. Discuţii, socializare, uneori afaceri, cam asta se întîmplă în jurul meselor de bar ori pe canapelele din laterale. Iar şampania parcă are alt gust atunci cînd priveşti pe geamurile imense şi constaţi că afară plouă ca la Ecuator, ceea ce, dacă ar fi vară, n-ar fi aşa rău, dar la mijloc de decembrie e chiar o problemă.

Se mănîncă şi se face la modul serios. S-au dat destui bani pe bilet şi e normal să profiţi de ei. Dar nimeni nu-ţi contabilizează dumicaţii, nu-ţi numără porţiile sau paharele. Cît nu te îmbeţi şi nu faci scandal eşti liber să să mănînci şi să bei cît vrei. La început, la pauză şi la final, căci nimeni nu te dă afară, nimeni nu stinge lumina, nimeni nu spune că s-a terminat băutura. Nu vezi împrejur decît zîmbete, iar de această dată cu atît mai mult, de vreme ce Barcelona cîştigase, iar hostessele, evident catalane, cîntaseră la unison cu ceilalţi 98.000 de spectatori „Tot el camp / Es un clam/ Som la gent blau-grana”, pentru ca extazul să li se citească în priviri atunci cînd s-a ajuns la partea finală: „Blau-grana al vent / un crit valent / tenim un nom el sap tothom / Barça!, Barça!, Baaaarça!!!!”. Traducerea, chiar dacă sînt cuvinte în dialectul catalan, nu cred ca-şi are rostul.

Suporteri de lux
Meciul în sine nu e văzut altfel ca VIP decît ca un spectator normal. Se uită de protocol, se uită de imagine, se înjură copios, se aplaudă frenetic, se dau pumni în cotierele scaunelor la ratări sau se trece la îmbrăţişări atunci cînd se marchează. Lumea se comportă la fel, fie că e deasupra sau sub linia de „demarcaţie”, VIP-uri sau oameni obişnuiţi.

Apropo de oameni obişnuiţi. Undeva în faţa noastră, două sau trei rînduri mai jos, mi-a atras atenţia un cuplu. El cam 70 de ani, ea poate 3-4 mai puţin. Amîndoi avînd fulare cu Barcelona la gît, el purtînd în plus şi o şapcă „blau-grana”. Amîndoi, probabil socios şi posesori de abonamente, destul de scumpe fiind în acea zonă. S-au manifestat exemplar, s-au îmbrăţişat la final, au cîntat imnul, iar la plecare, el, adevărat gentleman, a avut grijă ca pardesiul doamnei să fie bine închis pentru că afară ploua şi era frig. Un astfel de club are şi astfel de suporteri şi, credeţi-mă, nu e doar cazul Barcelonei.

Zone VIP în stadioane putem construi şi noi. Evident, după ce vom construi stadioanele. Şampanie şi icre negre se pot aduce şi la noi. Abia cînd vom avea însă asemenea spectatori vom putea spune că fotbalul românesc s-a schimbat cu adevărat şi e în Europa.
 
În episodul următor cîte ceva din duelul tactic al celor doi antrenori, pentru că bătălia la acest meci nu s-a dat doar pe teren, ci şi între băncile tehnice

ZONA EURO // Episodul 1 – Pep a reuşit