„Căci moartea vine tot mai des / Sa vadă ce-are de cules/ În lumea noastră fără cer / Că asta-i viaţa de miner”

Cutremurător refren! Cutremurător! Sînt versuri rupte din imnul minerilor scris de Nicolae Sabău. O să vă întrebaţi ce legătură are accidentul de la Petrila cu sportul. Are. Toată lumea încearcă o legătură cu tragedia acelor oameni. Emoţia vinde teribil de […]

Cutremurător refren! Cutremurător! Sînt versuri rupte din imnul minerilor scris de Nicolae Sabău. O să vă întrebaţi ce legătură are accidentul de la Petrila cu sportul. Are. Toată lumea încearcă o legătură cu tragedia acelor oameni. Emoţia vinde teribil de bine. Azi, durerea face rating! Ieri după-amiază, Mihai Tatulici a exploatat-o la maximum şi i-a ieşit. Plîngea şi intervieva. Nici eu n-am rezistat prea mult cînd un bărbat de vreo 40 de ani, rănit, cu un guler ghipsat, a răspuns plîngînd la o întrebare gîtuită: „Cel mai mult regret că mi-am lăsat ortacii jos. Am doi copii acasă, dar dacă mă fac bine mă întorc înapoi în pămînt să-mi scot fraţii morţi”.

A fost teribilă mărturia acestui om. Şi n-am nici cea mai mică îndoială că n-ar fi fost sinceră. El şi ceilalţi 5 bărbaţi din salonul spitalului din Petrila sînt salvatorii răniţi în cea de-a doua explozie de sîmbătă.  Nici unul n-are mai mult de 40 de ani. Sînt tineri, dar au părul alb, dinţi de viplă şi frunţi brăzdate cît pentru două vieţi. Celor de la Realitatea TV le-a ieşit. Au îmbrăcat excelent „Tragedia de la Petrila”. Au acoperit-o perfect! Iar de la Bucureşti, din studio şi-au înmuiat publicul din intro. Cu muzica şi versurile pe imnul minerilor, în timp ce pe ecran curgea lista morţilor: „Căci moartea vine tot mai des/ Să vadă ce-are de cules/ Din lumea noastră fără cer/ Că asta-i viaţa de miner”. Ascultaţi-l în întregime aici

Da. Şi care e legătura cu sportul?, o să întrebaţi. Simplu. O echipă de fotbal pentru ei. N-au alt tip de divertisment. Ţineţi minte echipa din vremea lui Cozma? Stadioane pline în Valea Jiului. Azi, paragină. Cîndva, cînd am fost acolo la un meci, un miner care abia ieşise din subteran mi-a spus: „Pentru noi, trei lucruri sînt importante: familia, laptele şi fotbalul”. Explică-mi de ce, l-am rugat: „De familie nu mai zic. Laptele neutralizează metanul pe care-l tragem în noi la un kilometru sub pămînt şi e sfînt, iar fotbalul pentru că sîmbăta dăm şi noi praful jos, schimbăm cizmele cu pantofii şi mergem la meci. E singurul moment de relaxare pentru noi. Şi-l preţuim”.