Dar Lucescu? Mircea Lucescu

83 la sută împotrivă. E rezultatul, sec ca şutul în vinclu al lui Stankevicius, al sondajului pe care www.gsp.ro l-a iniţiat cu privire la dorinţa fanilor de a-l avea în continuare pe Piţurcă în fruntea „naţionalei”. 83 la sută dintre […]

83 la sută împotrivă. E rezultatul, sec ca şutul în vinclu al lui Stankevicius, al sondajului pe care www.gsp.ro l-a iniţiat cu privire la dorinţa fanilor de a-l avea în continuare pe Piţurcă în fruntea „naţionalei”. 83 la sută dintre cei care au răspuns cred că viitorul lui Piţurcă şi cel al echipei reprezentative nu mai trebuie să fie comun.

E timpul schimbării?
E oare momentul ACUM să schimbăm selecţionerul? E o întrebare grea. ACUM înseamnă începutul preliminariilor, debutul campaniei, cînd nimic nu e pierdut. ÎNCĂ. Poate tocmai de aceea. Să ne amintim momentul Kosice, 1993. Cornel Dinu a fost demis cînd ÎNCĂ nu era totul pierdut. Nimeni nu poate spune cu certitudine că Dinu n-ar fi obţinut acea calificare. A fost înlocuit cu Iordănescu şi atunci s-a semnat certificatul de naştere al Generaţiei de Aur. Între Dinu de atunci şi Piţurcă de acum există o legătură. Se pare că Piţurcă a pierdut vestiarul. A pierdut controlul asupra jucătorilor, capacitatea de a-i motiva, puterea de a-i convinge.

Să fii condus cu 1-0 la pauză de o echipă oarecare şi să stai 30 de secunde în vestiar la pauză, doar pentru a comunica schimbările, asta nu-i mentalitate! Autogestiunea e bună, dar nu într-un vestiar lipsit de liderii săi naturali, Mutu şi Chivu, ce se putea transforma într-un ring de box, în acea atmosferă oricum tensionată. E un semn, poate nu singurul, că între selecţioner şi echipă s-a deschis o prăpastie.

Lucescu poate fi soluţia
În aceste condiţii, mai poate pregăti Piţurcă meciul cu Franţa ce poate fi capital? Nu cumva e momentul oportun pentru o schimbare? Unii rostesc numele lui Sabău. Alţii pe al lui Dan Petrescu. Destui pe al lui Boloni. Se aude şi de Andone. Ori de Rednic. Mircea Sandu pare a înclina către un antrenor străin.
Există însă o soluţie şi pare mai la îndemînă ca oricînd. Mircea Lucescu. Într-un fel se apropie de ce vrea Sandu. Plecat de aproape 10 ani din România, Lucescu e oarecum străin de ceea ce se întîmplă pe la noi.

Avantaje, dezavantaje şi o întrebare
Lucescu selecţioner aduce cu sine o sumă de avantaje, dincolo de valoarea sa ca antrenor pe care doar un nebun ar putea s-o pună la îndoială. Lucescu se poate impune în vestiar, inclusiv în faţa supervedetelor Mutu şi Chivu, dar mai ales în faţa ifoselor celorlalţi, ce doar se cred supervedete. Lucescu are ştiinţa pregătirii meciurilor decisive şi experienţa gestionării momentelor grele. Lucescu are o personalitate suficient de puternică pentru a se ridica şi a ridica astfel echipa naţională peste luptele canibalice din interiorul federaţiei. Şi, nu în ultimul rînd, Lucescu are capacitatea de a normaliza relaţia cu presa şi publicul, de a îndulci puţin gustul acru indus de Piţurcă.

Există un unic dezavantaj. Asimilat ca antistelist, Lucescu ar întîmpina dificultăţi în raporturile cu fanii Stelei. Însă acelaşi lucru s-ar întîmpla cu oricine, într-un moment în care conflictul de interese cluburi-„naţională” e prezent în orice parte a globului. Piţurcă, ale cărui relaţii cu Steaua sînt evidente, simte şi el din plin acest conflict.
Şi există un semn. De întrebare. Dat de relaţia lui Lucescu cu Mircea Sandu, îngheţată într-o vreme, rece mult timp. Între doi oameni cu capul pe umeri, ajunşi la vîrsta cînd orgoliile nu-şi mai au locul, există însă suficiente căi de împăcare şi motive de conlucrare.

Da, e momentul prielnic
Pînă acum, părea imposibilă aducerea lui Lucescu. Plătit cu 3 milioane de euro pe an de Şahtior, Lucescu rămînea un vis interzis. Momentul actual e însă favorabil. După 4 sezoane de succese împletite cu eşecuri, relaţia sa cu Ahmetov nu mai e aceeaşi. Uzura a apărut, iar lanţul de iubire necondiţionată prezintă ceva crăpături. Poate pentru prima dată în ultimul timp, Lucescu lasă senzaţia că e tentat de o schimbare. În viaţă banii nu sînt întotdeauna pe primul plan. Iar o echipă naţională e o tentaţie pentru oricine. Cine nu crede să-l întrebe pe Trapattoni. Ori pe Bruckner, implicat, la 68 de ani, într-o aventură austriacă.

La 63 de ani, Mircea Lucescu poate fi pentru România ce a fost Lippi pentru Italia în primul său mandat. Asta nu înseamnă că vom deveni campioni mondiali. Dar înseamnă încredinţarea destinelor fotbalului românesc în mîinile unui om capabil să privească şi mai departe decît meciul cu Feroe.