Steaua ca România la Euro / CFR trebuie să se bucure

E momentul lor. Al premiantelor. CFR Cluj şi Steaua au respirat, prin reprezentanţii lor de la Monte Carlo, acelaşi aer cu marile cluburi ale continentului. Fac parte din elita fotbalului european şi merită toate aprecierile.

CFR trebuie să se bucure. […]

E momentul lor. Al premiantelor. CFR Cluj şi Steaua au respirat, prin reprezentanţii lor de la Monte Carlo, acelaşi aer cu marile cluburi ale continentului. Fac parte din elita fotbalului european şi merită toate aprecierile.

CFR trebuie să se bucure. Să se bucure că a ajuns aici, că poate aduce la Cluj, şi în Transilvania, pe Roman Abramovici, dar şi cîţiva campioni mondiali, Scolari, Laurent Blanc, Totti, De Rossi, cîţiva deţinători ai Ligii Campionilor, Deco, Carvalho, Panucci, trei superlative ale sezonului trecut din Champions League, Cech, Terry şi Lampard, şi încă o sumă de mari nume, Ballack, Drogba, Baptista, Aquilani, Riise, Mexes, Cavenaghi, Gourcouf. Pentru CFR e o mîndrie, orice punct scos în acest context va fi o mare realizare.

Teoretic, Chelsea şi Roma sînt din altă dimensiune, astfel că Bordeaux rămîne unica bornă de la care s-ar putea pretinde ceva. Pare o echipă abordabilă, dar nu puţini sînt cei care spun că în campionatul trecut a jucat cel mai spectaculos fotbal, chiar mai spectaculos decît campioana Lyon. Are un antrenor, campionul mondial Blanc, adept al ofensivei, al spectacolului. La Cluj măcar se poate trage nădejdea unui rezultat bun.

Steaua are deja experienţă. E la al treilea sezon consecutiv în grupe, astfel că deja performanţa se cere depăşită. Calificarea în primăvară, fie ea a Cupei UEFA, ar trebui să fie principalul obiectiv al steliştilor.

Uşor de zis, dar cam greu de făcut. Deja euforia succesului cu Galata lăsase ceva urme între stelişti. Dacă de la Gigi Becali, „batem şi pe Real Madrid şi pe Barcelona”, n-avem nici o pretenţie, de la Rădoi parcă am avea. „Nu vreau să cad cu Inter ca să nu-l bat pe Chivu”, a glăsuit căpitanul. Ca glumă e bună şi sper că Rădoi, altfel un tip cu destul de mult simţ al realităţii, chiar asta a vrut să facă, o glumă. Lăcătuş pare şi el luat de val, de vreme ce s-a apucat în plină conferinţă de presă să se contreze cu un jurnalist ale cărui păreri l-au deranjat. Dacă nu va înţelege că fiecare e liber să spună ce gîndeşte, chiar dacă n-are dreptate sau spune prostii, Lăcătuş are o mare problemă. Vremurile cînd tatăl unui anume Valentin conducea România s-au dus de mult.

Grupa Stelei e grea, e mai grea decît cea de anul trecut, cu Arsenal, Sevilla şi Sparta Praga. La o primă evaluare, simplistă, Bayern e peste Arsenal, Lyon e cam ca Sevilla, dar Fiorentina e mult peste Sparta Slavia Praga.

Steaua are rolul României de la Euro. Avem o echipă italiană, una franceză şi în loc de una olandeză avem una germană. Şansa Stelei stă în posibilitatea paşilor greşiţi făcuţi de celelalte trei în duelurile directe. Bayern-Lyon, Fiorentina-Bayern, Lyon-Fiorentina, iată duble manşe unde se pot împărţi puncte. Orice punct scos de Steaua, acasă sau afară, devine în acest context important. Iar ultimul meci, cu Fiorentina pe teren propriu, poate fi interpretat în fel şi chip. De ce n-ar fi precum cel cu Olanda de la Euro? Dar mult mai bine abordat, evident.

Pe de altă parte, urmează pentru Steaua o perioadă de foc. Urmăriţi doar luna noiembrie:
01.11 Dinamo – Steaua Liga I
05.11 Lyon – Steaua Champions League
09.11 Rapid – Steaua Liga I
15.11 Steaua – Poli Timişoara Liga I
22.11 Craiova – Steaua Liga I
25/26.11 Bayern Munchen – Steaua Champions League
30.11 Steaua – Urziceni Liga I
De cum va şti Lăcătuş să gestioneze această lună depinde foarte mult din viitorul Stelei.