La Rădoi s-a gîndit cineva?

De la „Rădoi la un pas de Inter” sau „Du-te Rădoi, du-te!”, am trecut în numai cîteva zile la „Rădoi are şanse minime să ajungă la Inter”.

Cum de s-a putut ajunge la o astfel de situaţie nu-i greu de […]

De la „Rădoi la un pas de Inter” sau „Du-te Rădoi, du-te!”, am trecut în numai cîteva zile la „Rădoi are şanse minime să ajungă la Inter”.

Cum de s-a putut ajunge la o astfel de situaţie nu-i greu de înţeles. Toată lumea a văzut declaraţiile finanţatorului din Ghencea care zicea ceva de un împrumut urmat, eventual, în vara viitoare de un transfer definitiv. De aici concluzia trasă de mass-media, „Rădoi la un pas de Inter”. Pînă la urmă, dacă nu-l crezi pe omul numărul unu de la Steaua, atunci pe cine să crezi?

Gigi Becali e obişnuit să arunce cu vorbele în stînga şi-n dreapta. Spune vrute şi nevrute, cu aceeaşi uşurinţă cu care-i face pe unii dobitoci, pe alţii proşti, pe ceilalţi jigodii. Nu se gîndeşte dacă provoacă vreun rău, pentru el nu contează.

S-ar putea însă ca pentru Rădoi să conteze. L-am văzut pe GSP TV imediat după meciul cu Braşovul. Părea plin de iluzii în ceea ce priveşte posibilitatea perfectării transferului său la Inter. A recunoscut că s-ar duce pe jos la Milano, că ar accepta un împrumut, dar şi că cele 14 milioane de euro cerute în schimbul său reprezintă o sumă cam mare.
În paranteză fie spus, Rădoi s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. Şi ca joc, dar şi la nivelul comportamentului. E mult mai matur, mai deschis, nu mai e morocănosul de negăsit, închis într-un glob de sticlă.

Revin. Rădoi n-avea cum să nu-şi facă iluzii. E normal. Numai că, fotbalul ne-a învăţat, astfel de tranzacţii se fac în timp, durează, sînt multe lucruri de pus la punct, sînt mulţi bani în joc, de toate culorile, astfel că orice „transpiraţie” în presă e un dezavantaj. Mai ales pentru cumpărător, care cere discreţie.

Aici vorbim de Internazionale Milano, campioana Italiei, campioana campioanei mondiale. Un colos. Care trebuie să fie foarte atent atunci cînd aduce jucători. În special din zona Europei de Est. Dacă stăm să ne gîndim bine, observăm că din aceste ţări foarte puţini fotbalişti au ajuns DIRECT, sublinierea e foarte importantă, la cluburile mari. Iar cînd zic cluburile mari mă gîndesc la Inter, Milan, Juventus, Real Madrid, Barcelona, Manchester United, Bayern Munchen şi altele din această categorie. Aceste cluburi preferă să dea 15 milioane pe un Chivu, care însă vine de la Roma şi are deja un nume în Europa, decît să dea 2 milioane pe un Rădoi, care vine dintr-un campionat comentat în fel şi chip şi de la o echipă care nu contează în Liga Campionilor. De aceea Inter amînă lucrurile, de aceea vrea să-l mai vadă la lucru. De aceea nu era normal ca patronul, finanţatorul, latifundiarul, cum vreţi să-i spuneţi, să-şi permită astfel de „aroganţe”. Mai ales că la mijloc era finul său, pe care pretinde că-l iubeşte.

Aici nu-i vorba că Rădoi n-are valoare. Are, destulă. Poate că nu-i de două ori mai bun ca Matterazi, dar e bun. Ar face faţă la Inter fără probleme. Numai că suporterul lui Inter e, la scară mult mai mare, ca suporterul lui Steaua. Dacă suporterul stelist strîmbă din nas atunci cînd sînt aduşi jucători din Portugalia, daţi-i voie şi fanului interist să procedeze la fel atunci cînd vine vorba de România şi de un jucător pe care accidentările şi ghinioanele l-au respectat prea puţin. Între Inter şi Steaua e totuşi o distanţă mare.

Asta-i problema lui Rădoi. La el nu s-a gîndit nimeni. La iluziile lui, dar şi la consecinţele unei eventuale ratări. Rădoi e un profesionist. Va continua să joace la fel, să pună capul în gheata adversarului şi genunchiul în crampoanele lui. În sufletul lui va rămîne, undeva, umbra acestui posibil eşec.
Şi zău dacă-l merita!