Prima etapă, primele observaţii

Cînd se joacă o singură etapă, şi aia incompletă, e greu de tras concluzii sau de anticipat ceva. Sîntem la început de campionat şi multe se pot schimba în zilele şi săptămînile ce urmează.

Se pot face însă unele observaţii, […]

Cînd se joacă o singură etapă, şi aia incompletă, e greu de tras concluzii sau de anticipat ceva. Sîntem la început de campionat şi multe se pot schimba în zilele şi săptămînile ce urmează.

Se pot face însă unele observaţii, sesizabile după acest prim week-end.

CFR Cluj şi Rapid par a sta cel mai bine. Clujul are un lot numeros, dar şi valoros, simpla enumerare a rezervelor de ieri, Hirschfeld, Semedo, G. Mureşan, Panin, Fabbiani, Culio, Dubarbier, fiind cea mai bună dovadă. Cei ce văd în CFR principala favorită la titlu trebuie să ia însă în seamă efectul Ligii Campionilor, în care clujenii vor juca din septembrie. Ştim bine ce înseamnă această competiţie, la ce presiune teribilă, fizică şi psihică, sînt supuşi jucătorii. Steaua a avut mult de suferit două sezoane la rînd. Plus de asta, adversarul de duminică n-a pus nici o problemă şi e greu de înţeles ce caută în prima ligă o astfel de echipă.

Rapid a arătat la fel de bine. Echipa joacă frumos, pare eliberată din chingi, iar acumularea de străini poate fi o explicaţie. Pe de altă parte, de aici se poate ivi o problemă, căci şi românii sînt suficient de mulţi în lot şi e posibil să apară bisericuţe, grupuri. Toată lumea e încîntată de acest Peseiro. Un ziarist portughez, care-l cunoaşte foarte bine pe Peseiro din perioada Sporting Lisabona, mi-a calmat prima impresie, spunîndu-mi sec: „Mai vorbim prin noiembrie”. Se pare că antrenorul are ceva carenţe în zona de pregătire fizică, carenţe ce s-au văzut şi la Panathinaikos şi la Real Madrid, unde a fost secund. Şi mai e ceva: efectul George Copos, care nu se ştie cînd va intra în funcţiune.

Steaua n-a avut adversar sîmbătă, astfel că extazul arătat de unii e exagerat. Roma s-a antrenat de 5 ori înaintea meciului. A fost, dacă vreţi, în situaţia Stelei de la „amicalul” cu Salzburg, cînd a pierdut 3-0. Nici atunci nu era un dezastru, nici acum nu e o fericire. Se poate spune totuşi că Steaua arată bine, dar abia meciul cu Vaslui va confirma sau infirma teoria. Jocul s-a mai iuţit, consecinţă a renunţării la al doilea închizător, iar lotul, pe posturi, pare complet şi cu multă concurenţă. Problema la Steaua rămîne însă a vîrfului de atac, căci Arthuro şi Kapetanos mi se par sub Pepe Moreno. Mai e apoi Bănel, cu care se întîmplă ceva, e clar, şi pe care fluierăturile şi reproşurile tribunei nu-l ajută defel. Şi aici poate trebuia mers pe mîna lui Mendoza, căci pînă una-alta acest Toja, dacă o mai veni, e încă o necunoscută. Plus că mai e patronul, a cărui vorbărie bogată aduce de multe ori prejudicii, generînd discuţii în lot.

Dintre favorite, Dinamo a arătat cel mai rău. Atunci cînd nu bagi bani într-o maşină ce dă rateuri, nu te aştepta să se transforme peste noapte în Mercedes. Dinamo are două compartimente în care n-are probleme: în poartă, unde sînt trei oameni buni pe un loc, şi în atac. În apărare însă, lîngă Moţi e un mare gol, iar mijlocul e un dezastru, nu creează pentru atacanţi şi nu acoperă pentru apărători. Plecarea lui Mărgăritescu mi se pare o mare pierdere. Iar faptul că la Dinamo încă se mai fac sau se încearcă transferuri e o dovadă de neprofesionalism.