ZIUA 17 / Reportaj din culcuşul Milkăi

EXCLUSIV/ GAZETA VĂ PREZINTĂ IMAGINI DIN CELEBRUL GRAJD ELVEŢIAN

La o distanţă de 300 de metri de cantonamentul „naţionalei” de lîngă Berna se află miniferma familiei Gunter. Membrii ei ne-au povestit ce legături au cu fotbalul, dar şi toate secretele […]

luni, 16 iunie 2008, 6:58

EXCLUSIV/ GAZETA VĂ PREZINTĂ IMAGINI DIN CELEBRUL GRAJD ELVEŢIAN

La o distanţă de 300 de metri de cantonamentul „naţionalei” de lîngă Berna se află miniferma familiei Gunter. Membrii ei ne-au povestit ce legături au cu fotbalul, dar şi toate secretele celebrei văcuţe elveţiene

Soţ, soţie, doi copii şi trei angajaţi. Restul, maşinării care au rolul de a reduce munca fizică: tractoraşe, cositoare şi o mulgătoare pentru 30 de vaci. Asta e toată averea familiei Gunter, plus 45 de hectare de teren.

Văcuţele rumegă pe muzică
E seară şi clopotul tălăngilor s-a înmuiat. Toate animalele au fost deja băgate în grajduri. Dar grajdul nu prea e grajdul pe care-l ştim. E, de fapt, o hală imensă cu loc de 7-8 metri pătraţi pentru fiecare animal: „Nu trebuie stresate în nici un fel. Avem grijă ca peste noapte să aibă tot ce le trebuie, de la apă pînă la furaje şi muzică. Da. Avem boxe în grajduri şi punem în surdină muzică populară elveţiană”, povesteste Gunter.

Ciobanul are 1500 de euro pe lună
Soţia lui, mai curioasă, întreabă ce căutăm în zonă. După ce aude pentru ce ne aflăm aici, ne explică: „Avem şi noi un angajat polonez care se uită mereu la fotbal. El are grijă de vacile noastre. Petr are vreo 22 de ani. „Sînt aici de 2 ani. Îmi place ce fac. Totul e mai simplu din cauză că se lucrează mult cu utilaje. Nu mulg cu mîna”. Vorbeşte o engleză stîlcită. Petr a dezvăluit şi pe ce bani munceşte: „Cîştig 2000 de franci pe lună ceea ce e foarte bine pentru mine. Mîncarea şi cazarea nu le plătesc”. Numai că grajdul de care are grijă Petr e ca o farmacie. Totul e pus la locul lui, iar înainte să monteze mulgătorile pe ugerele vacilor se spală cu săpun lichid şi apoi îşi usucă mîinile la un uscător cu senzor, montat chiar în staul.

28 de litri pe zi de la o vacă
Afacerea familiei Gunter merge perfect. „Am de la fiecare dintre văcuţele mele cam 28 de litri de lapte pe zi. Sînt mulţumit. Ca să îmi meargă mie bine e important ca mai întîi pentru ele să fie totul în regulă”. Gunter a amintit şi care e suprafaţa de teren pe care o are pentru a furaja animalele. „Am 45 de hectare pe care cultiv porumb şi lucernă. Nu pe toţi, pentru că mai am şi fîneaţă. Statul mă susţine masiv în tot ceea ce fac. Orice proiect al meu e analizat şi aprobat dacă se consideră că e bun”.

Lapte pentru Nestle
Dar lucrul de care se bucură Gunter cel mai mult este că imediat după ce laptele e muls, e şi livrat către producător. „Primesc 0,50 de eurocenţi pe litru. Doar îl mulg şi apoi îl dau”. Gunter lucrează direct cu celebra fabrică Nestle. „Sînt chiar aici, lîngă noi. Vin în fiecare seară şi dimineaţă şi ridică de la mine cam 900 de litri de lapte pe zi”.

Ca o concluzie
Satul românesc e de o mie de ori mai pitoresc. Carul cu boi a dispărut de zeci de ani din Elveţia, iar caii sînt ţinuţi doar pentru plimbările cu şareta sau pentru călărie. Ţăranul român are fruntea şi palmele brăzdate de munca pămîntului lucrat cu cazmaua şi lopata. Are urma plugului pe mîini. Ciobanul elveţian are cercel în ureche şi miroase a Hugo Boss. Ciobanul elveţian îşi dă seara mîinile cu creme speciale, pe cînd cel român îşi curăţă bătăturile din tălpi sau de pe mîini cu un briceag scorojit. Prefer simplitatea ultimului. A baciului care bagă mîna în laptele de la stînă după ce s-a spălat bine pe mîini cu apă rece de izvor şi săpun de casă fiert în tuci.