Să fim şmecheri!

Există, înţeleg, un tot mai pronunţat curent de opinie prin ţară care-i îndeamnă pe „tricolori” să abordeze meciul cu Italia mult mai ofensiv decît au făcut-o cu Franţa. E un punct de vedere, dar nu-s convins că e şi cel […]

Există, înţeleg, un tot mai pronunţat curent de opinie prin ţară care-i îndeamnă pe „tricolori” să abordeze meciul cu Italia mult mai ofensiv decît au făcut-o cu Franţa. E un punct de vedere, dar nu-s convins că e şi cel mai bun.

De acord. Un meci de fotbal se cîştigă, de regulă, marcînd goluri. Numai că, majoritatea antrenorilor vor confirma, la fel de important, dacă nu cumva mai important, e să nu primeşti goluri. De la această bază cred eu că ar trebui să plece pregătirea duelului de azi. Care, fiind cu Italia, necesită cu atît mai mult o strategie bine pusă la punct.

Churchill îi caracteriza perfect pe italieni acum vreo 60 de ani: „Joacă fotbal ca şi cum ar fi un război şi fac război ca şi cum ar fi un meci de fotbal”. Nu s-a schimbat mare lucru de atunci. Italienii continuă să încaseze drepturile de autor la un meci în care versurile, a se citi fotbalul, le-au pus ceilalţi. Cel mai bine se simt ei atunci cînd sînt atacaţi, presaţi, obligaţi să se apere şi să joace pe contre. Atunci cînd îşi pun în valoare extraordinara capacitate de a interpreta tactic o partidă. E arhicunoscut faptul că Italia cîştigă meciuri, ba chiar şi titluri mondiale, fără ca adversarul să înţeleagă de ce a pierdut, simţînd de multe ori că n-a fost deloc inferior.

Şi atunci, o fi bine să ne ducem peste ei, cum se zice în limbaj de teren? Să uităm că avem totuşi un punct în plus? Să lăsăm deoparte faptul că, mai mult ca noi, ei sînt obligaţi să atace, fiindcă dacă nu cîştigă greu mai pot spera la calificare? Să jucăm aşa cum le convine lor? Să le punem în valoare calităţile?

De ce să nu fim noi cei inteligenţi? Se tem de noi tocmai pentru că i-am închis foarte bine pe francezi. Plecînd de la această realitate, îi putem surprinde, căci pe măsură ce timpul va trece vor deveni nervoşi, precipitaţi. Şi atunci vom putea da lovitura.

Piţurcă ar putea arunca un ochi spre Van Basten. Care, înainte de Italia, a avut 3 incertitudini, 3 posturi la care nu se hotărîse asupra numelui. În cele din urmă s-a decis. În fiecare caz a apelat la jucători cu fizic în detrimentul celor fini. Aşa au apărut Kuyt, Engelaar şi Boulahrouz. Judecaţi acum dacă a gîndit bine!