Olanda sau forţa unui grup

Splendidă relaţia afectivă cu fanii şi cu presa pe care au afişat-o fotbaliştii „portocalei mecanice” luni seară. De la momentele de sărbătorire a golurilor împreună cu fanii, pînă la respectul arătat mass-media, totul a arătat o echipă a Olandei specială.

[…]

Splendidă relaţia afectivă cu fanii şi cu presa pe care au afişat-o fotbaliştii „portocalei mecanice” luni seară. De la momentele de sărbătorire a golurilor împreună cu fanii, pînă la respectul arătat mass-media, totul a arătat o echipă a Olandei specială.

Practic, nu a existat jucător olandez care să refuze solicitarea unui dialog cu un jurnalist din ţara lui. Greu de spus dacă datorită euforiei succesului ori a unei linii impuse de federaţie, conştienţi fiind toţi că un succes se realizează mult mai bine atunci cînd te simţi sprijinit din toate părţile. Sprijin care, de regulă, trebuie răsplătit.

Pînă şi Ruud van Nistelrooy, cunoscut ca un tip mai rece, a stat minute în şir dialogînd cu ziariştii din ţara sa, în „păsăreasca” lor imposibil de înţeles. Van der Vaart, Sneijder, toţi.

Un mic exemplu. Cînd a apărut Van Bronchorst, grupul de jurnalişti spanioli s-a repezit asupra lui, pe considerentul că, după atîţia ani de FC Barcelona, vorbeşte bine spaniola. Gio i-a amînat elegant, arătînd cu mîna spre o olandeză care-l solicitase doar făcîndu-i un semn. Şi a vorbit preţ de 10 minute. Iar spaniolii au rămas cu buza umflată, căci între timp un oficial UEFA a apărut nervos şi i-a gonit pe jucători spre autocar.

Dacă se poate trage sau nu vreo concluzie din această întîmplare e deja opţiunea fiecăruia.