Străinii la putere

Lăsînd la o parte prestaţia lui Tudor, pe care o voi comenta pe final, altceva sare în ochi după meciul de duminică seară din „Ghencea”. Numărul mare de străini care s-au confruntat. Niciodată pînă acum o partidă de fotbal din […]

Lăsînd la o parte prestaţia lui Tudor, pe care o voi comenta pe final, altceva sare în ochi după meciul de duminică seară din „Ghencea”. Numărul mare de străini care s-au confruntat. Niciodată pînă acum o partidă de fotbal din România, avînd ca miză lupta pentru titlu, n-a mai contat pe atît de puţini români. În echipele de start, un singur „băştinaş” la Cluj, Trică, şi 5 la Steaua, Goian, Rădoi, Ovidiu Petre, Lovin şi Dică. Cinci şi cu unu fac şase, din 22 prezenţi la primul fluier al lui Tudor.E o situaţie normală şi trebuie să ne obişnuim. Cei care văd, abordînd tema naţionalistă, un lucru rău în avalanşa de străini ar face bine să se uite în spate. Ce reprezenta CFR Cluj înaintea de venirea legiunii portughezo-argentiniano-braziliano-canadiano-suedeză? Cum juca Steaua înainte de aducerea celor trei sud-americani? Decît Neaga, Surdu şi Vali Badea, nu cumva mai bine cei doi Moreno şi Mendoza?

Răspunsurile mi se par destul de evidente. Trăim un moment în care preţul românilor de valoare e umflat artificial de unii conducători înfometaţi, care vor să se scoată repede, cu orice mijloc, chiar dînd ţepe.

Şi atunci, atît timp cît fotbaliştii de afară sînt mai ieftini, şi nimic nu ne arată că ar fi mai slabi decît cei de pe la noi, atunci direcţia e clară. Clujul a arătat drumul, pe el a apucat şi Steaua, să zicem că şi Rapidul, deşi aici sînt ceva dubii care poartă numele de Rednic, chiar şi Dinamo pare a scăpa de tentaţia de a repatria foste glorii ce trăiesc din amintiri. America de Sud e o piaţă rezonabilă, Europa oferă posibilităţi, însă o necunoscută pentru noi rămîne, din păcate cred eu, Africa, de unde se pot lua vagoane de fotbalişti, la preţuri mici, mici, mici, vorba reclamei.

Treaba nu-i însă uşoară. E nevoie de alergătură, de relaţii în lumea impresarilor, de reţele de scouteri care să se priceapă. Decît să dai două milioane pe Torje, care a costat cam cît Dayro Moreno şi mai mult decît Fabbiani, doar pe considerentul că e „inima Banatului”, în fapt cam o „inimioară”, fiindcă alte merite pe la Timişoara n-a avut, nu mai bine aduci ceva din America de Sud ori 4-5 jucători din Africa? Doi din 5 dacă îţi confirmă şi afacerea e deja profitabilă.
Subiectul Tudor. Toată lumea a fost de acord, Clujul a avut două penaltyuri. Steliştii acuză cotul aplicat lui Goian de un jucător al CFR-ului, avînd şi ei dreptate, căci gestul e în genul celui comis de Mărgăritescu la Mioveni – Dinamo în Cupă. Sînt două nuanţe aici. Fie n-a văzut nici una dintre infracţiuni, fie le-a văzut şi n-a fluierat nimic din varii motive. Sincer, în faţa acestei dileme, eu o prefer pe a doua. Nu mă preocupă faptul că echipa din Cluj a fost defavorizată pentru că a avut destul ajutor în acest campionat. Dar nu vreau să cred că arbitrul nostru numărul unu nu vede bine, se poziţionează greşit sau stă şi aşteaptă sprijinul asistenţilor. Sînt faze grele, de acord, dar TREBUIA să le vadă, căci nu-l pune nimeni să fie arbitru. A fi cinstit nu-i întotdeauna sinonim cu a fi valoros.