Cine va cîştiga Euro?
Ne-am liniştit. Ştim cum stăm la Euro, am aflat adversarele din grupă, sîntem conştienţi că va fi nu greu, ci infernal. Despre acest subiect s-a discutat şi se va mai discuta. Pînă în iunie, cînd va începe turneul final mai […]
Ne-am liniştit. Ştim cum stăm la Euro, am aflat adversarele din grupă, sîntem conştienţi că va fi nu greu, ci infernal. Despre acest subiect s-a discutat şi se va mai discuta. Pînă în iunie, cînd va începe turneul final mai sînt 6 luni şi ceva. Timp suficient pentru analize.
Altceva vreau să vă propun acum. Să încercăm un pronostic: Cine va fi campioana europeană? E un exerciţiu bazat, evident, pe calculul hîrtiei, care nu se confirmă aproape niciodată şi e de ajuns doar să ne uităm la ultimele două competiţii importante, Euro 2004 şi CM 2006, ca să ne dăm seama că aşa e. Nu e nici măcar o analiză pentru amatorii de pariuri. Ştiţi prea bine că la pariuri marile cîştiguri nu vin din rezultate normale, ci din inspiraţia de a anticipa surprizele.
Deci:
GRUPA A
Favoritele ar fi Portugalia şi Cehia. Însă, rămîn la părerea că una din echipele gazdă va fi, într-un fel sau altul, favorizată şi toate datele par a conduce către Elveţia, care, spre deosebire de Austria, are şi lot. Turcia e priculoasă şi imprevizibilă, dar în contextul turneelor finale, cu excepţia Mondialului din 2002, unde a prins un culoar fabulos, nu străluceşte. Dintre Cehia şi Portugalia, merg pe mîna portughezilor, fie şi pentru că au în lot un Cristiano Ronaldo, un Deco, un Quaresma, un Simao, un Ricardo Carvalho, în vreme ce la cehi generaţia lui Nedved e spre final de carieră.
Aşadar: locul 1 – Portugalia, locul 2 – Elveţia.
GRUPA B
Germania e favorită certă. Are un superculoar pînă la finală, parcă pus cu mîna de organizatori. Austria nu pare capabilă de ceva însemnat, cu tot ajutorul pe care se presupune că-l va primi. Polonia e periculoasă, are în Leo Beenhakker un superantrenor, dar Croaţia mi se pare mai bună, poate şi pentru că ultima impresie contează, iar ultima impresia la Croaţia a fost 3-2 pe „Wembley” cu Anglia.
Aşadar : locul 1 – Germania; locul 2 – Croaţia
GRUPA C
Ei bine, aici e greu de tot. Ce linie să adoptăm. Cea realistă, sau cea patriotic-optimistă? Ultima ne îndeamnă să plasăm România pe locul 2. Însă calculul hîrtiei, pe care ne bazăm acum, ne cam trage de mînecă. Italia, Franţa şi Olanda se luptă pentru două locuri. Asta e situaţia, trebuie s-o acceptăm şi să sperăm într-o surpriză.
Campioana mondială, Italia, e favorita mea pentru grupa noastră. Nu-i exclus însă ca italienii să se califice greu, să aibă un start împiedicat, dar să recupereze pe parcurs. Franţa e cealaltă favorită. Olanda nu mi se pare capabilă, la ora asta, de ceva important. Selecţionerul are probleme, e în colimatorul presei şi, în plus, se cam ştie că va pleca după Euro, ceea ce nu sună bine. Franţa, în schimb, e un amestec de experienţă (Thuram, Makelele, Henry) cu ambiţie (Ribery, Malouda, Abidal, Benzema), ingredientele perfecte pentru performanţă. Dacă ar avea şi un selecţioner, căci acest Domenech mi se pare o glumă, ar putea face performanţă.
Aşadar: locul 1 – Franţa; locul 2 – Italia
GRUPA D
Ne mai revenim un pic. Nu mai sînt problemele din grupa precedentă. Spania e favorită certă, mai ales că pare a-şi fi găsit un stil, acel tiki-taka (iubitorii Primerei Division ştiu despre ce vorbesc). De fiecare dată înaintea unui turneu final, spaniolii se văd favoriţi, dar de fiecare dată clachează. Acum , ca şi la Franţa, infuzia de tineri jucători e mai mare ca niciodată, deci şi foamea la fel. În plus, odată şi-odată trebuie şi naţionala Spaniei să se apropie de performanţele echipelor de club din această ţară.
Pentru locul doi, mă gîndesc la Suedia, măcar pentru Ibrahimovici. Grecii nu cred să poată repeta performanţa din 2004, iar ruşii, deşi au un antrenor senzaţional, Guus Hiddink, n-au o echipă de speriat.
Aşadar: locul 1 – Spania; locul 2 – Suedia
Avem deci calificatele. Sferturile ar fi următoarele:
1. Portugalia – Croaţia
Un duel echilibrat, cu oricare echipă capabilă să cîştige. Merg tot pe mîna Portugaliei
2. Elveţia – Germania
Dacă s-a calificat în „sferturi”, nu înseamnă că Elveţia se poate pune cu nemţii. Deci, Germania.
3. Franţa – Suedia
Francezii vor merge mai departe şi de data asta. Fotbalul lor tehnic îl va depăşi pe cel contondent al suedezilor, unde doar Zlatan iese în evidenţă. Deci, Franţa.
4. Italia – Spania
Ăsta da meci! Pe cine să alegi. Italia, am mai spus-o, te bate fără să ştii din ce cauză. Va fi însă un duel al marilor orgolii, căci spaniolii şi italienii se înţeapă de ani de zile pe teme spectaculos vs eficient în fotbal. Merg pe mîna Spaniei, fie şi din subiectivism, deşi colegul meu Daniel Scorpie, filo-italian, rîde de mine acum, cînd îi spun.
Semifinalele s-ar juca după următorul program:
1. Portugalia – Germania
Nemţii, am mai spus, au un culoar desenat parcă de ei. De obicei, portughezii nu pot ţine ritmul unei astfel de competiţii, în primul rînd psihic. Germania n-are probleme de acest gen. Avem deci prima finalistă: Germania
2. Franţa – Spania
Iar un duel supertare. De fiecare dată cînd au jucat au ieşit partide excelente. De regulă au bătut francezii. De ce n-ar face-o şi acum? Deci Franţa e a doua finalistă.
FINALA:
Germania – Franţa
Ştiţi cum se spune, nu? Fotbalul e un joc 11 contra 11 pe care-l cîştigă nemţii. Sau teorema turneelor finale: cînd joacă prost, nemţii ajung în finală, cînd joacă bine o şi cîştigă. Franţa are deci puţine şanse.
Aşadar, campioana mea europeană este Germania.
Voi ce părere aveţi?
P.S. Acest text va rămîne în arhiva blogului. Astfel că cel ce va reuşi să ghicească tabloul exact pînă la finală se va regăsi. Şi va fi premiat. Cu felicitările şi aprecierile noastre.