Dezavantajele Stelei

Azi, în Ghencea, se va întîmpla un lucru puţin obişnuit pentru grupele Ligii Campionilor. Se vor afla faţă în faţă două echipe care la primul lor duel direct aveau pe bancă alţi antrenori. Dacă adăugăm că respectivul meci direct a […]

Azi, în Ghencea, se va întîmpla un lucru puţin obişnuit pentru grupele Ligii Campionilor. Se vor afla faţă în faţă două echipe care la primul lor duel direct aveau pe bancă alţi antrenori. Dacă adăugăm că respectivul meci direct a avut loc în urmă cu doar două săptămîni, avem iată elementul de inedit al partidei.
Sevilla vine aşadar la Bucureşti fără Juande Ramos, omul căruia, toată lumea e de acord, îi datorează în proporţie de peste 90 la sută incredibilele succese din ultimii doi ani. Pentru orice echipă asta ar fi o problemă. Poate fi şi pentru Sevilla, dar e destul de puţin probabil. Pentru că Manolo Jimenez, noul antrenor pentru cei ce încă nu ştiu treaba asta, e un om de-al casei, de vreme ce a pregătit echipa secundă a clubului timp de atîţia ani. Cei obişnuiţi cu mersul lucrurilor pe la noi n-ar da mare preţ pe acest aspect, dar se păcălesc neştiind filozofia după care se guvernează Sevilla. Încă de pe vremea cînd Joaquin Caparros pregătea prima echipă, el împreună cu preşedintele Del Nido au decis ca filiala să fie o copie cît se poate de fidelă a celei mari. Să joace la fel adică, după aceleaşi principii, după aceeaşi tactică eventual. Ideea nu-i rea şi nu-i nouă, vezi Ajax. Franţa, la nivel de primă reprezentativă are această filozofie de pe vremea lui Aimee Jacquet. Cînd a fost numit selecţioner, Hagi a încercat şi el ceva asemănător, dar România nu-i Franţa.

Să revenim la Sevilla. Caparros a plecat, a venit Juande Ramos, dar nimic nu s-a schimbat. Doar un pic tactica pe care Jimenez o aplica la echipa a doua, care trebuia să se muleze pe cea a lui Ramos. Consecinţele s-au văzut cînd jucători precum Sergio Ramos, Jesus Navas, Diego Capel, Fazio ori regretatul Puerta au făcut pasul la prima echipă. Trecerea s-a făcut lin, aproape firesc.
Ce înseamnă asta pentru Steaua? Că Sevilla de azi joacă la fel cu Sevilla de acum două săptămîni. Dacă vă amintiţi, scriam atunci despre o criză, pe care o numeam normală, prin care trece echipa. Mă refeream la Sevilla angajată în Primera Division şi Champions League, nu la Sevilla adversara Stelei, căci, deocamdată, Steaua n-are cum să se ridice la acest nivel. Sevilla n-a ieşit încă din criza aceea, vezi eşecul cu Atletico Madrid încadrat de două victorii, cu Valencia şi Real, dar nici n-are cum s-o facă într-un timp atît de scurt. Va mai dura o perioadă, poate pe la finalul campionatului vom putea trage nişte concluzii.

Înapoi la Steaua. Plecarea lui Juande Ramos a reprezentat poate un declic pentru Sevilla. Omul nu mai era acelaşi. Oferta lui Tottenham venise încă din vară şi oricine cînd are în faţă posibilitatea de a cîştiga de aproape 4 ori mai mult e puţin tulburat. Preşedintele Del Nido n-a făcut nimic în acest sens, şi aici a fost greşeala lui poate, rezistînd ideii de a-i mări salariul lui Ramos. Cei doi ajunseseră, dintr-un tot unitar, să nu-şi mai vorbească, iar asta n-avea cum să nu se vadă în jocul echipei.
Acum, că Ramos a plecat, calmul pare că a fost reinstaurat. Dezavantajul Stelei de aici vine. Dacă în tur era o anumită tensiune, acum ea a dispărut. Dar nu-i singurul dezavantaj. Manolo Jimenez, reamintesc, noul antrenor, n-are timp de experimente. Ştie că e poate şansa vieţii lui şi nu cred să vrea s-o piardă. Dacă era Ramos, ne puteam aştepta la rotaţii, la ceva schimbări. Cu Jimenez e destul de puţin probabil. El nu va risca şi va merge pe aceeaşi formulă, dincolo de înlocuirile forţate de accidentări. Mai ales că următorul său joc în Primera e abia duminică seară, la Villarreal.
Alt dezavantaj pentru Steaua e şi programarea meciului la o oră cînd Sevilla încă speră la locul unu. O calificare de pe doi nu-i deloc simplă, căci îţi aduce în „optimi” o cîştigătoare de grupă, un adversar tare aşadar. În aşteptarea lui Arsenal, Sevilla trebuie să cîştige tot şi să spere că „tunarii” lui Wenger vor face un pas greşit, poate chiar diseară la Praga unde nu vor juca 5 titulari, în frunte cu Cesc Fabregas şi Van Persie. Abia după meciul direct, programat chiar etapa viitoare pe „Sanchez Pizjuan”, se va putea vorbi de relaxare. Cu toate că, dacă e să vorbim de aun astfel de ghinion, să ne gîndim şi la norocul că Steaua n-a mers la Londra în locul lui Slavia Praga.

PORTRET
SEYDOU KEITA, OMUL SUPRIZĂ

Un jucător al Sevillei impresionează în aceste zile. Nu, nu-i Daniel Alves. Nici Jesus Navas. Nu e nici Kanoute. Nici Luis Fabiano, în ciuda formei sale fantastice, cu 13 goluri în 13 meciuri. E vorba de Seydour Keita.
Acum un an, acest jucător din Mali era mai degrabă necunoscut, deşi era căpitan la Lens. A ajuns la Sevilla, dar printr-un concurs de împrejurări, cine ştie dacă nu şi la recomandarea colegului său de „naţională” Kanoute. Prima opţiune a Sevillei, pe postul de mijlocaş central-defensiv era Kevin Boateng, de la Hertha Berlin (atenţie, nu e vorba de acel Boateng de la Beitar, pe care se zice că l-ar fi vrut şi Dinamo). Operaţiunea era ca şi făcută, Juande Ramos îşi freca mîinile de bucurie. Numai că un amestec brutal al lui Tottenham a făcut ca totul să cadă. Brutal înseamnă bani mai mulţi pentru Herrtha şi pentru jucător, evident.
Astfel că s-a apelat la opţiunea a doua. Cluburile mari au mereu opţiuni B, chiar şi opţiuni C, cînd vine vorba de transferuri. Opţiunea B era acest Keita. Urmărit de mai multă vreme şi el. A fost adus. A costat în jur de 4 milioane de euro (cineva, pe un post de televiziune vorbea de el ca despre cel mai scump transfer din istoria Sevillei, dar l-a confundat cu Aruna Kone). Şi face toţi banii.
Keita a jucat absolut tot pînă acum. Alţii au mai avut pauze, el nu. Contondent, puternic, omniprezent în teren, Keita a devenit punctul de referinţă al Sevillei. Peste tot apare. Recuperează, construieşte, ajută colegii de pe benzi, faultează, trage la poartă şi trage echipa după el. Colegii se uită la poziţia sa şi ştiu cum să se poziţioneze la rîndul lor.
Keita face aşadar jocurile la Sevilla. Dacă azi va juca la fel cum a făcut-o cu Real Madrid, cînd a marcat un gol fabulos, pentru Steaua va fi o mare problemă.