Arhiva

Toate articolele
Cele mai noi articole de Arhiva
De cînd îl știu

Vara lui 1987. Radio București difuza lunea o emisiune de sport, “Magazin sportiv”, o retrospectivă a săptămînii precedente. Acolo, de ceva vreme, Ovidiu ținea o rubrică. În vara aceea, după Wimbledon, a recitat, cu vocea sa joasă și gravă, o […]

...

Ponta a vrut să se folosească de imaginea lui Halep în campanie, dar ea l-a refuzat

Mai întîi știrea, fără comentariu. În perioada 2-16 noiembrie, prim ministrul Victor Ponta a făcut presiuni la Simona Halep pentru un meci de imagine. Schimbul de mingi ar fi urmat să aibă loc la clubul Stejarii, care aparține omului de […]

...

Reunirea de la Rahova

Ieri, de ziua lui Gică Popescu, Hagi i-a strîns și au mers la Rahova. Pe Stelea și pe Didi, pe Dumitrescu, pe celălalt Ilie, „Cobra”, pe Gâlcă, pe Gabi Balint. Plus Chivu, cel care va putea spune peste ani că […]

...

Revoluție în fotbal declanșată de comentatorii TVR! » Iată 10 informații care vor bulversa Universul :)

FIFA a decis să-i introducă pe cei 8 comentatori TVR în albumele Panini. Mario Balotelli a anunțat pe Twitter că oferă 4 Bocanaci și 3 Mihoci pe un Șelaru. Celebrul comediant american Dave Chappelle a declarat că a ajuns la […]

...

Ion Țiriac, bomba nucleară și o demonstrație de meserie

Sînt 12 ani de atunci. Un interviu cu Ion Țiriac pe tema finalei de Cupa Davis cu SUA, cea de la București, din 1972. Bogdan Enoiu și trupa sa de la McCann au organizat atunci un eveniment superb, „Rejucarea unui […]

...

Teama de certitudine

Sincer să fiu, aşteptînd să văd România diseară am o strîngere de inimă. Nu ştiu dacă mai sînt şi alţii în aceeaşi situaţie, dar eu o am. Şi sînt de acord cu Piţurcă: e cel mai important joc din aceste […]

miercuri, 17 octombrie 2007, 5:10

Sincer să fiu, aşteptînd să văd România diseară am o strîngere de inimă. Nu ştiu dacă mai sînt şi alţii în aceeaşi situaţie, dar eu o am. Şi sînt de acord cu Piţurcă: e cel mai important joc din aceste preliminarii.

Tocmai de aceea, mie mi-e cam teamă. Mi-e teamă de lejeritatea cu care abordăm acest meci. Mi-e teamă de starea de suficienţa atît de caracteristică românilor. Mi-e teamă de euforia instalată printre noi toţi. Mi-e teamă de capacitatea legendară de a ne îneca la mal. Mi-e teamă să nu fi zis hop înainte să sărim pîrleazul. Mi-e teamă ca ironiile la adresa bulgarilor să nu se întoarcă împotriva noastră.

Mi-e teamă pentru că nu joacă Mutu, iar România fără Mutu e ca un copil fără tată. Mi-e teamă de forma proastă a lui Marica. Mi-e teamă ca el să nu se grăbească, să nu încerce să dea goluri pentru a sparge gheaţa şi tocmai de aceea să nu le reuşească. Mi-e teamă pentru Goian, să nu fie obsedat de ideea de a marca şi să uite care-i treaba lui. Mi-e teamă şi pentru Chivu, pe care încă îl doare umărul şi pe care-l aşteaptă Inter.

Mi-e teamă pentru sticlele de şampanie pe care le-am cărat pînă acolo. Mi-e teamă, pentru că nu prea ne-am mai calificat cu atîta timp înaintea finalului preliminariilor.

Să ne înţelegem. Nu mi-e teamă de Luxemburg. Cu victoria lor din Belarus cu tot. Care victorie mi s-a părut cel puţin dubioasă, mai ales după ce am văzut cum s-a dat golul. Nu-i exclus ca luxemburghezii nici să nu ştie la ora asta de ce au bătut la Minsk. Deci nu mi-e teamă de Luxemburg, deşi Olanda a bătut greu aici, Bulgaria la fel.

Mi-e teamă doar de noi. Pentru că numai noi putem să ne facem viaţa grea. Singuri. Mi-e teamă de un 0-0 la pauză şi de precipitarea ce va urma. Mi-e teamă şi de un 1-0 urmat de relaxare.

Poate că sînt nebun, poate că sînt paranoic. Dar mai bine aşa. Se spune că doar idioţii sînt populaţi de certitudini. Sper doar să nu fie cazul cu jucătorii României. Sper ca diseară să constat că m-am temut degeaba.

Comentează