Ghinionul lui Hagi
Cine n-a simţit un gust amar auzindu-l pe Hagi, cine n-a avut o strîngere de inimă văzînd un Hagi aproape distrus ori n-are nimic sfînt, ori n-are nici o legătură cu ţara asta. Să-ţi bagi joc în aşa hal de […]
Cine n-a simţit un gust amar auzindu-l pe Hagi, cine n-a avut o strîngere de inimă văzînd un Hagi aproape distrus ori n-are nimic sfînt, ori n-are nici o legătură cu ţara asta. Să-ţi bagi joc în aşa hal de un om care te-a ajutat într-un moment cînd nu reprezentai nimic, dar şi un om care a ţinut în spate fotbalul românesc ani de zile e o mare mizerie.
Un lucru sare în ochi: pe cît de mult noroc a avut Hagi ca jucător, pe atît de mult ghinion a întîlnit ca antrenor. Începînd cu echipa naţională, cu acel meci blestemat cu Slovenia, cu ocaziile de la Ljubljana, cu golurile primite, cu arbitrajul de acolo, cu terenul de la Bucureşti. Cu toată federaţia, în frunte cu Mircea Sandu, întorcîndu-i vulgar spatele.
A urmat Bursaspor. Fusese sfătuit Hagi să accepte o echipă mai mică, să poată creşte. A acceptat, dar a pătruns în nebunia specifică Turciei. A clacat. Pe mîna lui, dar şi pe a unor jucători mediocri, ce i-au fost vîrîţi pe gît. A urmat Galatasaray. O nebunie turcă la puterea a treia. Preşedinţi care veneau şi plecau, lipsa banilor. Condiţii imposibile, un an şi ceva de chin, cu o Cupă cîştigată şi o demisie de onoare. A urmat Timişoara. Altă intrare în mijlocul unui vîrtej, creat de un om al cărui caracter infect iese din ce în ce mai mult la iveală. Şi altă plecare.
Şi a urmat Steaua. Clubul vieţii lui. Clubul unde se aştepta să aibă linişte, sprijin. Nu le-a avut. Dimpotrivă. A primit însă o lecţie de viaţă. Cu siguranţă Hagi va şti de acum înainte să-şi aleagă finii.
P.S. 1
Ultima nebunie: lui Hagi i se reproşează acum schimbarea lui Lovin. Oameni buni, vorbim de Lovin, nu de Pirlo! De cînd a ajuns Lovin indispensabil la Steaua? Nu era Ovidiu Petre cel mai bun închizător din ţară?
Cu acea schimbare, într-un moment de presiune a Slaviei, Hagi a încercat să mute jocul un pic mai în faţă. Intrase mai devreme Croitoru, lucrurile se puteau lega. E o mutare pe care, cînd Hagi era jucător, o făcea deseori şi Cruyff la Barcelona. A venit însă golul cehilor, marcat cîteva secunde mai tîrziu, şi situaţia s-a schimbat. Cine spune că golul s-a primit din pricina înlocuirii lui Lovin e rău intenţionat.
Hai să ne amintim de coşmarul de la Middlesbrough, de care nimeni nu mai pomeneşte nimic. Acolo s-a pierdut cu adevărat o şansă imensă, cu care fotbalul românesc nu se va mai întîlni prea curînd, aceea de a juca într-o finală europeană. Atunci, pe fondul presiunii gazdelor, atît de apreciatul Olăroiu ştiţi ce-a schimbat? Bălan în locul lui Iacob, imediat după golul de 2-2. Baciu în locul lui Opriţa, imediat după golul de 3-2. Şi, în sfîrşit Neşu în locul lui Boştină, în minutul 86. Consecinţa o ştiţi cu toţii.
P.S. 2
Două vorbe despre Bădoi şi Iacob. Iacob, după atîtea luni de absenţă, nu putea niciodată să se ridice la nivelul aşteptat. Dar asta n-are de unde s-o ştie unul care crede că le ştie pe toate. Bădoi n-a fost rău. A centrat bine, dar s-a apărat aproximativ, iar de pe partea lui a venit centrarea de la golul de 2-1. Depinde ce preferăm. Să nu uităm totuşi că postul lui era acela de fundaş.