Un pic mai bine ca anul trecut

Este vorba de grupa Stelei în Champions League. Fie şi doar amănuntul că nici una din adversare nu a cîştigat titlul în ţara sa vine în sprijinul acestei afirmaţii. De fapt, această grupă H e singura în care nu există […]

Este vorba de grupa Stelei în Champions League. Fie şi doar amănuntul că nici una din adversare nu a cîştigat titlul în ţara sa vine în sprijinul acestei afirmaţii. De fapt, această grupă H e singura în care nu există nici o campioană.

Hai să vedem! Anul trecut am avut Real Madrid, Lyon şi Dinamo Kiev. Un nume legendar, un altul în mare formă şi încă unul cu mare experienţă. Ce avem acum? Arsenal, Sevilla, Slavia Praga. De fapt, după părerea mea, dincolo de coeficienţi şi aşezarea în urnele valorice, ordinea ar trebui să fie Sevilla, Arsenal, Slavia Praga. Un pic mai bine, cred eu, dar nu cu mult. Anul trecut plecam cu şansa a patra în grupă. Şi am terminat pe trei. Acum plecăm cu şansa a treia. Deci ar urma, conform algoritmului, să venim pe doi? Ar fi bine dacă fotbalul s-ar baza doar pe aşa ceva. Dar să luăm pe rînd adversarii, aşa cum i-am primit din urne.

ARSENAL
Eşti tentat să zici imediat: nu mai sînt ce-au fost odată. Motivul? Plecarea lui Thierry Henry la Barcelona, pe 24 de milioane de euro. Un pic de adevăr există. Însă doar un pic. Arsenal nu însemna doar Henry. El era vedeta, dar mai rămîneau 10 pe lîngă el. Acum nu mai e vedeta, dar sînt 11 jucători. Plus Arsene Wenger pe bancă, un superantrenor, despre care se spune că a schimbat fotbalul din Anglia după ce a venit, în 1996. Pe atunci era un necunoscut, ultima dată antrenase în Japonia, nici nu mai are importanţă pe cine. „Arsene who?”, a titrat „Sun” cînd a aflat ştirea. Mai mult, a fost prima dată în istoria fotbalului cînd un antrenor a fost prezentat presei printr-o videoconferinţă. El era încă în Japonia, ziariştii erau la Londra, era un delay de două-trei secunde întotdeauna, la întrebări şi la răspunsuri, ce mai, a fost îngrozitor. Nimeni nu i-a dat vreo şansă atunci lui Wenger. Numai că omul a venit, s-a pus pe treabă şi iată-l acum, 11 ani mai tîrziu, pe aceeaşi bancă. Producînd acelaşi fotbal plăcut ochiului, poate cel mai frumos din Insulă, chiar dacă nu întotdeauna eficient. Promovînd tot felul de necunoscuţi, tot felul de puşti, luaţi pe bani puţini, care învaţă din mers filozofia „maestrului” şi o aplică. Linia forte e cea de mijloc, cu Cesc Fabregas la comandă, secondat de Gilberto Silva şi Rosicky. În atac, Van Persie s-a maturizat, iar Adebayor e o combinaţie de tehnică şi forţă. Apărarea pare mai slabă, dar numai pe flancuri, cu francezii Sagna şi Clichy, căci în centru, cu Gallas şi Kolo Toure, e un zid negru greu de străpuns. În poartă, ei da, în poartă pot fi probleme. Lehmann are 37 de ani, iar spaniolul Almunia încă nu confirmă.

Concluzie: Faţă de capul de serie de anul trecut, Real Madrid, Arsenal e cu un pas foarte mic în urmă, măcar din considerentul că în faţa englezilor, românii nu s-au descurcat prea rău niciodată.

FC SEVILLA
După părerea mea, am mai zis-o, e favorita grupei. Trece printr-un moment groaznic, după moartea lui Antonio Puerta, dar nu cred că acestă tragedie îi va termina, ci, dimpotrivă, îi va întări. Nu ştim încă situaţia lui Daniel Alves, care vrea să plece, dar nu e lăsat s-o facă la orice preţ. Chiar admiţînd că va rămîne fără brazilian, Sevilla tot foarte tare e. Chiar mai tare decît anul trecut, cînd s-a distrat cu Steaua. Echipa e practic aceeaşi, automatismele şi relaţiile de joc s-au păstrat, a crescut însă experienţa. Sevilla e un model în ceea ce priveşte gestionarea unui succes, căci a cîştiga două cupe europene consecutiv nu-i la îndemîna oricui.

La FC Sevilla există un om de care puţină lume a auzit. E vorba de „Monchi”, Ramon Rodriguez Verdejo pe numele său complet, directorul sportiv al clubului, personaj legendar în Spania pentru ştiinţa de a căuta, găsi şi aduce jucători potriviţi pe bani rezonabili. Vreţi exemple. Ce ziceţi de Alves, luat cu 800.000 de dolari din Brazilia? De Poulsen, luat gratis din Germania, de la Schalke, de Renato şi Adriano, veniţi amîndoi pe cîteva sute de mii, de Maresca luat gratis, de Kanoute luat cu 6 milioane, de Luis Fabiano. Şi tot aşa. Ultimele găselniţe ale lui „Monchi”: Fazio, un argentinian, Boulahrouz, împrumutat de la Chelsea, Aruna Kone, luat de la Eindhoven.

Concluzie: faţă de anul trecut, stăm cam la fel cu adversarul din urna a doua. Atunci era un Lyon în formă maximă, acum e Sevilla în acelaşi stadiu.

SLAVIA PRAGA
Aici e o pîine de mîncat. Ordinea preferinţelor noastre din urna a patra erau Rosenborg şi Slavia. A picat Slavia, deci să profităm! Cehii sînt un pic necunoscuţi, dar, ţinînd cont că au scos pe Ajax, şi încă din două victorii, par surpriza preliminariilor. În nici un caz nu trebuie trataţi cu lipsă de respect, mai ales că jucăm la ei primul meci. Poate era mai bine să-i fi avut la debut în Ghencea, dar e bine şi aşa. Ogăraru, care i-a văzut recent, spune că au un portar excelent, sînt foarte disciplinaţi, extrem de speculativi, dar şi un pic greoi, rigizi. Mari nume n-au, poate doar Smicer, cîştigător al Ligii cu Liverpool, dar el e deja în panta descendentă a carierei.

Concluzie: Faţă de anul trecut, urna a patra a fost mai generoasă. Dinamo Kiev era mult mai titrată, mult mai experimentată. Acum, Steaua are avantajul experienţei, deci ar trebui să-i pretindem măcar 4 puncte din 6 în dubla cu cehii.