Umilirea lui Hagi

Nu trebuie să fii neapărat stelist ca să te intereseze ceea ce se întîmplă la echipa fanion a României în aceste zile. Eu nu sînt stelist, n-am fost niciodată şi nici nu voi fi, dar duminică noapte m-am culcat cu […]

Nu trebuie să fii neapărat stelist ca să te intereseze ceea ce se întîmplă la echipa fanion a României în aceste zile. Eu nu sînt stelist, n-am fost niciodată şi nici nu voi fi, dar duminică noapte m-am culcat cu un straniu sentiment de amărăciune în suflet. Asistasem la umilirea în direct a lui Gică Hagi. Pentru mine, care am crescut cu performanţele generaţiei lui Hagi şi mi-am început meseria scriind despre ele, ceea ce s-a întîmplat după meciul de la Cluj m-a dezgustat profund.

Acest om, care se visează conducător al României, a şters pe jos cu una din valorile acestei ţări. Acest om e Gigi Becali, evident, care oricît de multe lucruri bune a făcut şi face pentru Steaua n-are justificare pentru atacul de duminică. Cînd Hagi a fost numit antrenor la Steaua, cineva, stelist înflăcărat, mi-a spus că, prin personalitatea şi imaginea de care dispune, nu va putea coabita prea mult cu Gigi Becali, pentru că va trezi în acesta sentimentul primar al invidiei, al geloziei. Gigi Becali nu suportă să aibă în preajmă decît servitori care să accepte tot ce spune el, să rîdă la glumele lui proaste, să fie de acord cu toate deciziile păguboase pe care le ia.

OK, să admitem că patronul stelist are dreptul să aibă preferinţele lui. Orice om le are. Şi nu doar preferinţe, chiar şi interese. Orice patron le are. Însă nu-i posibil să şi le expună la modul la care a făcut-o. Dă exemplul Berlusconi, însă niciodată nu l-am auzit pe fostul premier italian ieşind în public cu astfel de declaraţii la adresa lui Ancelotti. Tocmai pentru că Berlusconi are mai multă minte şi ştie că procedînd astfel îşi pune antrenorul într-o situaţie mai mult decît jenantă în faţa jucătorilor şi a presei. Sigur, şi Belusconi are orgoliul lui, vrea să se ştie că se pricepe la fotbal şi că el conduce, dar există metode mult mai simple de a face cunoscute aceste lucruri. Nu e atît de greu să dai presei o informaţie lăsînd senzaţia că e o chestie fortuită. La Gigi Becali însă nu contează decît circul.

OK, să mai admitem, cum se aude, că jucătorii sînt nemulţumiţi de Hagi. De stilul lui, de metodele lui de lucru. Ori că sînt deranjaţi de modul cum Hagi li se adresează. Ca mulţi alţi foşti mari fotbalişti, şi Hagi păcătuieşte prin faptul că le cere jucătorilor să gîndească şi să acţioneze ca el pe vremuri. Iar acest lucru nu-i posibil, pentru că Lovin, Bănel, nici chiar Dică nu vor putea fi niciodată Hagi. Ca patron, cel mai simpu e să schimbi antrenorul, nu 20 de jucători, deşi precedentul creat devine foarte periculos. Dar nu procedînd aşa, cu atît mai mult cu cît, dincolo de faptul că e vorba de Hagi, el are deocamdată rezultate în campionat şi e aproape intrat în Liga Campionilor. Însă, cum am spus mai sus, lui Gigi Becali îi place prea mult circul.

În plus, noţiunile lui Becali despre capitalism sînt nu doar vagi, ci şi departe de realitate. Capitalismul nu e o stînă unde berbecul domină toate oile din jur. Capitalismul nu e sclavagism, angajaţii nu sînt sclavi. Capitalismul cel mai eficient este cel în care fiecare lucrează unde se pricepe cel mai bine. Şi este lăsat s-o facă, dacă tot a fost pus acolo. Dacă nu obţine rezultate, este dat afară în secunda doi, fără resentimente şi fără nepotisme. Acesta e capitalismul adevărat, nu cel impus de Becali, care crede că se pricepe la toate.

Două vorbe, pe final, despre Rădoi. Cînd un jucător simte că nu mai poate da randament pe un post, vorbeşte întîi cu antrenorul, ca să găsească o soluţie, nu se duce la patron să se plîngă. În aceste condiţii, încep să înţeleg de ce tot declară Rădoi că nu vrea să plece niciodată de la Steaua. Păi, în străinătate cui s-ar mai plînge?