Turnul Montparnasse al Barcelonei

A cîştigat Real Madrid campionatul sau l-a pierdut Barcelona? Asta-i întrebarea zilei în Spania. Odată terminat un sezon extrem de lung, cu Real Madrid cîştigătoare a titlului, se derulează în Spania două curente de opinie. Unul abordat de catalanii ce […]

A cîştigat Real Madrid campionatul sau l-a pierdut Barcelona? Asta-i întrebarea zilei în Spania. Odată terminat un sezon extrem de lung, cu Real Madrid cîştigătoare a titlului, se derulează în Spania două curente de opinie. Unul abordat de catalanii ce sînt de părere că acest campionat n-a fost atît cîştigat de Real Madrid, cît pierdut de Barcelona. Celălalt, al madrilenilor, care, dimpotrivă, consideră că meritele Realului sînt dincolo de orice dubiu.

Şi unii, şi alţi au dreptate. E un paradox, în mod clar, dar totul depinde din ce unghi priveşti problema. Barcelonezii au dreptate cînd spun că echipa lor de suflet a făcut cadou trofeul rivalilor. E de ajuns să amintim doar ultimele două remize de pe „Camp Nou”, 1-1 cu Betis şi 2-2 cu Espanol, cu golurile egalării marcate de oaspeţi în ultimele secunde de joc. Însă, ca să faci cadou cuiva un lucru trebui să-l şi ai, or Barcelona n-a lăsat mai deloc impresia, pe tot parcursul sezonului, că deţine controlul asupra campionatului. Norocul a făcut ca jocul său prost din primele luni ale anului să nu iasă în evidenţă din pricina fotbalului şi mai prost al Madridului. În plus, faptul că, în afara Sevillei pe care a bătut-o acasă cu destul scandal, Barcelona n-a învins nici unul din numele importante ale Primerei, inclusiv Espanol care a fost finalistă în UEFA, e o altă dovadă.

Şi cu asta trecem la Real. Care, da, i-a cam bătut pe toţi. Mai mult, simplul fapt că a fost cel mai bun sezon în deplasare din istoria clubului e un mare argument în favoarea ideii că titlul e meritat. Luna martie, cu ambele rivale rămase pe dinafara Ligii Campionilor, i-a ajutat, se pare, mai mult pe madrileni. Inclusiv sloganul lor, ce poate părea un pic desuet, „Împreună putem”, cu trimitere la public s-a dovedit mai inspirat. În vreme ce dincolo, scandalurile se ţineau lanţ, cu marile vedete Eto’o şi Ronaldinho acuzîndu-se reciproc de lipsă de caracter şi participare.

La Paris, pe Rue de Maine 33, se află Turnul Montparnasse. Are 209 metri înălţime, fiind cel mai înalt edificiu din Franţa, iar proprietarii îi invită pe turişti să-l viziteze cu promisiunea că, de pe terasă, se vede cea mai frumoasă panoramă a Parisului. Parizienii spun însă altceva despre construcţia ce se potriveşte cam ca nuca în perete cu arhitectura Oraşului Luminii: că e cea mai frumoasă panoramă a Parisului tocmai pentru că nu se vede respectivul turn. Da, Barcelona a fost un fel de Turn Montparnasse. Din interior se vedea totul frumos. Din afară, însă, erau vizibile şi crăpăturile. De care a ştiut să profite Madridul.

P.S.: Johan Cruyff are, în ultimul său editorial din „La Vanguardia”, o explicaţie interesantă la eşecul Barcelonei. „Cîştigarea unui titlu poate genera mari probleme într-un colectiv. Dulceaţa reuşitei, euforia triumfului, pierderea raţiunii, iată elemente periculoase. Protagonistul poate pierde noţiunea de realitate, transformînd răul din faţă în ceva bun, meritoriu”. O idee de care ar trebui poate să se ţină seama şi la Dinamo.