Superliga, Kaka şi fotbalul englez

Spunea marţi seară Jorge Valdano, la Radio Marca, într-un fel de avanpremieră a meciului de pe „Old Trafford”: „Niciodată în Liga Campionilor, atunci cînd s-au întîlnit două echipe mari, privitorul n-a fost dezamăgit”. Nu ştia ce avea să urmeze, dar […]

Spunea marţi seară Jorge Valdano, la Radio Marca, într-un fel de avanpremieră a meciului de pe „Old Trafford”: „Niciodată în Liga Campionilor, atunci cînd s-au întîlnit două echipe mari, privitorul n-a fost dezamăgit”. Nu ştia ce avea să urmeze, dar bănuia. Şi a avut dreptate. Niciodată Champions League nu şi-a trădat admiratorii. Adevărata Champions League începe însă de la „sferturi” în sus. Pînă atunci mai sînt calcule, mai apare lipsa de concentrare, mai există posibilitatea ca un pas greşit să fie reparat pe parcurs. Mai există echipe mici, chiar şi în „optimi”, ajunse acolo, uneori din greşeală, din nevoia fotbalului de a fi universal. Din „sferturi” rămîne însă crema. Rămîn echipele adevărate, cu istorie în spate, cu trofee în vitrină, cu diamante pe teren. Din ciocnirea lor nu pot ieşi decît minunate reprezentaţii, precum cea din „Teatrul Viselor”. Ori, cum s-ar putea să fie cazul cu Chelsea – Liverpool, dueluri aprige, tacticizate, aparent închise, spectaculoase tocmai prin îndîrjirea lor. În mod normal, Liga Campionilor ar trebui să dureze pînă în „sferturi”. De aici încolo ar trebui să se numească „Superliga Campionilor”.

Lecţia de la Manchester
În mod normal, cine a pierdut showul de pe „Old Trafford” ar trebui repede să încerce să şi-l procure. Nu ştie ce înseamnă atitudine, curaj, ambiţie, foame de succes, să privească spre Manchester United! Va vedea un fotbal total, direct, electric, energie nucleară, generozitate fără limite. Acel omenesc „nu mai putem” rostit de Radu Ştefan în Giuleşti nu va fi auzit niciodată la o echipă din Anglia.

Vrea să afle care sînt bazele meseriei de fotbalist, cum se controlează ritmul unui meci, cum să-l îngheţi atunci cînd rivalul îl încălzeşte ori cum să-l încălzeşti, la rîndul tău, atunci cînd e nevoie, atunci să se uite spre Milan şi să ia notiţe! Probabil că Milan e unica echipă din lume care ia gol în minutul 5 pe „Old Trafford” şi merge mai departe ca şi cum nu s-a întîmplat nimic. Se numeşte experienţă.

Nu sînt un admirator al fotbalului englez, dar n-am cum să nu fiu impresionat de această senzaţională capacitate de regenerare pe care o posedă echipa lui Alex Ferguson. Şi n-a fost marţi prima dată. Parcă vedeam „Terminator”, parcă-l vedeam pe Arnold cum redevenea un întreg din bucăţele, cum nu voia să moară.

Kaka, geniul milanez
Am fost criticat că în precedentul meu articol, de fapt în cronica meciului de la Manchester, n-am amintit prea mult de Kaka. Îmi fac mea culpa acum. Sub impresia lui Rooney, l-am uitat tocmai pe Kaka. Nemeritat. Nu ştiu dacă e cel mai bun din lume, nu ştiu dacă e mai bun decît Cristiano Ronaldo ori dacă are calităţi mai multe ca Ronaldinho, ştiu doar că e mare de tot. Înconjurat de „bătrînei” reuşeşte, de unul singur cîteodată, să-şi ducă echipa la victorie. Ori poate că tocmai lucrul ăsta îl ajută foarte tare, e liniştit, îşi poate face jocul ştiind că în spate are un Gattuso, un Maldini, un Nesta, un Pirlo, un Seedorf. Într-un cuvînt, un „fuoriclase”.

P.S.
Offtopic, o ştire interesantă. În acelaşi timp cu semifinala, poate că special, deţinătoarea încă a trofeului, Barcelona, juca în Egipt un amical de 1,5 milioane de euro cu Al-Ahli. Cîştiga cu 4-0, dar nu asta e important. Printre marcatori, lîngă Saviola şi Eto’o (2) se regăseşte un anume Bojan Krkici. Spaniol, dar cu tată sîrb, fost fotbalist şi el la Steaua Roşie, Bojan cum îi spun spaniolii a marcat primul gol al Barcelonei exact la meciul său de debut la echipa mare. Are 16 ani şi 7 luni, e produs sută la sută al Barcelonei şi urmează parcă la indigo traseul lui Messi. Asta în condiţiile în care, tot la Barcelona B, joacă şi Giovani dos Santos, mexican de origine braziliană, un alt mare talent. Dacă unul din cei doi ajunge ca Messi, e un cîştig imens şi un exemplu despre cum înţelege un club mare să aibă grijă de viitorul său.