Opriţa, cîteva întrebări
Ştirea că Daniel Opriţa a semnat cu Dinamo un contract pe 4 sezoane a luat prin surprindere pe toată lumea. Nu atît pentru că plecarea unui jucător direct de la Steaua la Dinamo, sau invers, e destul de puţin întîlnită, […]
Ştirea că Daniel Opriţa a semnat cu Dinamo un contract pe 4 sezoane a luat prin surprindere pe toată lumea. Nu atît pentru că plecarea unui jucător direct de la Steaua la Dinamo, sau invers, e destul de puţin întîlnită, cît pentru că informaţia a fost făcută publică acum, cu destule etape înaintea finalului, tocmai cînd Opriţa revenise la antrenamente după grava accidentare din decembrie.
Această tranzacţie este, după mine, un pas înainte pentru fotbalul nostru. Nu e nimic incorect, pentru că Opriţa era în ultimele 6 luni de contract şi putea semna liniştit pentru oricine. A ales Dinamo, a fost opţiunea lui, să fie sănătos. Altceva mă întreb eu. Va mai fi el primit la antrenamentele primei echipe a Stelei? Va avea Olăroiu curaj să-l şi folosească? Nu acum, evident, pentru că e încă în convalescenţă, ci spre finalul campionatului, cînd va fi recuperat. Tare mă tem că nu. Civilizaţia în România e mult prea departe de cea occidentală, unde un Ayala, de exemplu, joacă meci de meci la Valencia, deşi a anunţat de cîteva luni că va pleca la Villarreal. Nimeni nu-i pune la îndoială profesionalismul, nimeni nu-l tratează ca pe un trădător.
Observaţi, inca n-am amintit nimic de suporteri. Pentru cei ai Stelei, e clar că Opriţa asta este, un trădător. Deşi omul n-are nici o vină că nimeni de la Steaua nu şi-a pus problema că el termină contractul şi ar putea ajunge la marea rivală. Ce să facă pînă la urmă şi Opriţa? Să stea şi să joace gratis, doar pentru fani? Sau să refuze oferta lui Dinamo, aşteptînd ca steliştii să termine voiajele braziliene şi să-şi amintească de el? Înainte să-l înjuraţi, puneţi-vă în situaţia lui!
N-am terminat. Dacă reacţia steliştilor o accept pînă la un punct, pe cea a dinamoviştilor n-o înţeleg. În Spania, ca Barcelona să ia un jucător de la Real e cea mai mare satisfacţie pentru fani. La fel în Italia, cu Inter sau Milan. Cînd Milan l-a luat pe Vieri, care mai mult stătea decît juca, ba mai şi cîştiga milioane de euro pentru asta, milanezii au fost încîntaţi. Furaseră o piesă rivalilor. Ei bine, observ că suporterii dinamovişti nu par deloc încîntaţi de mutare. O consideră o glumă proastă, promit că-i vor face zile fripte fotbalistului etc. Şi nu pricep de ce. Pînă una-alta, Opriţa nu e chiar un jucător oarecare, a dat destule goluri pentru Steaua, le-a adus inclusiv Supercupa. A fost accidentat, corect, dar în acelaşi timp a venit gratis. Dacă nu va corespunde, pierderea va fi minimă. Vranjkovici a fost luat cu o căruţă de bani şi a dispărut. Ze Kalanga, la fel. Ce e mai bine
P.S. N-o să cad în capcana celor care îl aplaudă pe Gigi Becali pentru că a renunţat la serviciile avocatului Radu Enache, pe motiv că acesta îl apără pe celebrul deja „Tweety”. Gestul e populist pînă la extrem. N-a contat că Enache l-a ajutat poate pe Becali în diverse speţe, a contat doar imaginea de om foarte corect pe care acesta şi-a creat-o prin respectiva decizie. Nici nu-l critic pe avocat pentru că l-a învăţat pe „ultras” să susţină că e nevinovat ori l-a îndemnat să spună chestiile alea hazlii, cum că l-a lovit pe cameraman cu o zgardă. E strategia lui de apărare, e meseria lui, una infamă ce-i drept, aşa a gîndit el că-şi poate „rezolva” clientul. Eu o să-mi pun doar o întrebare: cum naiba, din sutele de avocaţi ce pledează în ţara asta, acest „Tweety” s-a orientat exact către Radu Enache, un apropiat al clubului Steaua? Asta în timp ce conducerea se tot dezice de manifestările unei anumite părţi a galeriei.