Un derby, altfel

Aşa cum fiecare e liber să aibă ce părere îi place, să voteze cu cine-i place, să se îmbrace cum îi place, la fel de liber e să şi ţină cu cine-i place. E esenţa democraţiei în sport şi ar […]

Aşa cum fiecare e liber să aibă ce părere îi place, să voteze cu cine-i place, să se îmbrace cum îi place, la fel de liber e să şi ţină cu cine-i place. E esenţa democraţiei în sport şi ar trebui s-o înţelegem o dată pentru totdeauna.

Gazeta vă propune în acest sens un demers fără precedent în presa română. Doi ziarişti, două nume importante în peisajul mass-media din România, îşi recunosc, pentru prima dată în mod public, simpatiile. Şi se se duelează, cu mijloacele lor, în paginile ziarului. Îi diferenţiază dragostea pentru anumite culori. Dar îi apropie pasiunea pentru fotbal, acest sport fără de care vieţile lor n-ar mai fi aceleaşi.

Fiecare dintre noi avem simpatii şi antipatii. Fiecare dintre noi ţinem cu o echipă şi avem, în acelaşi timp, prieteni care ţin cu cealaltă, cu rivala. Îi face asta mai puţin simpatici în ochii noştri? Poate pentru o secundă. Ni-i transformă în duşmani? Niciodată.

În fond, asta e şi plăcerea unui derby. Să te poţi duce a doua zi la serviciu şi să-ţi ironizezi colegii „de alte culori”, să dai un mesaj răutăcios amicului „de altă orientare”, să-ţi poţi trata de la înălţimea unui rezultat pozitiv şeful „de altă părere”. Sau, după caz, să primeşti acelaşi tratament, din partea lor.

Ce aştept de la acest Steaua – Dinamo? O sărbătoare. În nici un caz un meci perfect. De-ar fi să ne luăm după Helenio Herrera, un meci perfect e acela terminat cu 0-0. E perfecţiunea, pe principiul că fiecare gol vine după cel puţin o eroare. Vreau un meci imperfect, cu multe goluri. Nu aştept fair-play. Nu sînt ipocrit. Nu e în firea unui astfel de meci ca dinamoviştii să-i aplaude pe stelişti şi invers. Dimpotrivă. Vreau să-i fluiere, ca să-i mobilizeze în acelaşi timp.

Dar vreau ca totul să rămînă la acest stadiu. Nu vreau să se treacă pragul violenţelor, mai ales că sîntem înaintea unei Sărbători atît de importante. De va fi să apară o scînteie, aş vrea ca fiecare dintre noi, înainte să pună mîna pe o piatră ca s-o arunce spre rival, să se gîndească o clipă că în tabăra adversă ar putea fi prietenul cel mai bun.

Cîinii” latră, caravana trece
de Gabriel Safta

În primul rînd, de ce nu va bate Dinamo în “Templul” fotbalului românesc? Pentru că actualii jucători din „Groapă” erau, în cel mai fericit caz, la grădiniţă, cînd „cîinii“ muşcau ultima oara în Ghencea. De atunci, le-am pus botniţă. Acum, le vor tremura picioarele acolo unde au fost îngenunchiate Valencia, Rangers, PSG, Lens, West Ham…mai vreţi? Nu cred.

12 ani nu aţi bătut pe nimeni. Knattspyrnufelag sau Nentori sînt două dintre învingătoarele voastre. Cred că nu le-am scris bine, nici nu sînt pe harta fotbalului. Vă bucuraţi că scoateţi lumea pe străzi prin Moreni sau Cîmpina. Noi cînd am eliminat pe Standard au ieşit pe străzi 100.000 de oameni, cîţi vin la Dinamo tot turul. Vă laudaţi că jucaţi amical cu Real Madrid, noi i-am avut adversari în CL. Ştiţi ce-i asta? Chestia aia pentru care vă tot pregătiţi de 4 ani, Champions League pentru noi, Competiţie Lipsă pentru voi. Ne cereţi stadionul să jucaţi în Europa, dar nu e sigur că în Liga Campionilor. Acolo numai noi am ajuns. De asta lătraţi la stele. Dacă totuşi veniţi în Ghencea, o să gîfîiţi cînd urcaţi la ultimul rînd de tribună. Vă laudaţi cu sala de trofee, noi nu avem spaţiu pentru a le prezenta pe toate. Numai Marius Lăcătuş, “bau-bau-ul” vostru, a cîştigat aproape cît tot FC Dinamo în 60 de ani.

Aşa că, după cum spunea şi Cristi Borcea, „ciocul mic în faţa Stelei”, atît timp cît doar noi am ajuns în Champions League, iar voi, în lipsa rezultatelor, sărbătoriţi 5 scaune arse la un meci în care Steaua v-a dresat, 3-1. Se vede parţial color la TV Liga Campionilor?

Steliştii privesc cu zîmbet pe buze zbaterile voastre sterile în tentativa de a ţine pasul cu CAMPIOANA ETERNĂ, STEAUA BUCUREŞTI.

PS: Pe bune acum, salut că între noi, la nivelul declaraţiilor, există respect. Să îi aplaudăm la scenă deschisă pe cei care au îmbrăcat tricourile adevăratelor echipe ale României. Trăiască Dinamo, cu Steaua în frunte!

Gabi Safta este redactor-şef la BoomSport One. În trecut a mai lucrat, printre altele, la Sportul Românesc, Gazeta Sporturilor, Prima TV, Antena 1, ProTV, Europa FM şi Total Sport FM.

Spiritul lui Dudu Georgescu a rămas. Si pentru asta, de fiecare dată, şi cu atît mai mult sîmbătă seară, Niculescu trebuie sa aibă un dialog cu „păianjenul”, Dănciulescu să arate că i s-a scurs de mult albastrul din vene, iar Mărgăritescu, în sfîrşit, că e în stare să cîştige un pariu. În 1989 Dinamo învingea ultima oară în Ghencea, în campionat. 18 ani se vor şterge sîmbătă din istorie cu un zgomot sec, ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Doar „cîinii” vor sări în Bucureşti înainte de Înviere, pentru că adevărata lumină nu vine de la războinici autoinventaţi, ci de la conştiinţa valorii superioare. Red Dogs, prepare for glory!

Eduard Ţone este redactor şef al revistei FHM. Deceniul trecut, vreme de 9 ani a făcut presă de sport, punînd umărul la ridicarea unor publicaţii precum Fotbal Plus, Sportul Românesc, Sport Magazin şi ProSport Magazin. În 1997 a scris cartea „Întoarcerea acasă”, despre turneul final Euro 96.