Chivu: „Iertaţi-mă că nu sînt cu voi”

„Sper să-l citească toţi colegii mei”, a spus Cristi pentru Gazeta Sporturilor. Întrebat ce l-a inspirat să scrie aceste rînduri, el a povestit: „Aseară am fost la control şi medicii mi-au spus clar că n-am ce să caut pe teren. […]

„Sper să-l citească toţi colegii mei”, a spus Cristi pentru Gazeta Sporturilor. Întrebat ce l-a inspirat să scrie aceste rînduri, el a povestit: „Aseară am fost la control şi medicii mi-au spus clar că n-am ce să caut pe teren. Îmi ziceam mereu că poate mai am o şansă. N-a fost. Abia din acel moment m-am despărţit de gîndul că aş putea fi pe teren la Roterdam”. Puteţi citi mai jos scrisoarea integrală adresată colegilor săi.

„Sunt cateva zile de cînd nu am pace. Mă simt vinovat. Sînt multe întrebări la care nu găsesc răspuns. Dacă aş fi fost mai atent aş fi reusit, oare ,să evit acel cot primit în figură? Dacă nu mă operam, aş fi putut să fiu pe teren la Rotterdam? Nu găsesc linişte. Eram dispus să intru pe teren cu sau fără mască, dacă blestemata asta de respiraţie ar fi intrat in limitele minime ale normalităţii.Cu durerea m-aş fi descurcat. Sunt obişnuit. Nu poate fi mai mare decat acum, cînd conştientizez că lipsesc la un meci atît de important. Nu poate fi mai mare decît durerea provocată la fiecare calificare eşuată.
 

” Să vă gîndiţi la mine”
Lipsesc la unul din cele mai importante meciuri pe care le-am jucat impreună în ultimii ani. Împreună am trecut prin atîta durere. Şi amintiţi-vă cît de dureroasă poate fi o calificare ratată. Amintiţi-vă cum este să ieşi de pe teren cu capul plecat, cu lacrimi în ochi, căutînd scuze. Nu mai avem scuze. Nu e ultimul meci de care să ne agăţăm speranţa calificarii, dar noi trebuie să-l jucăm ca şi cum ar fi ultimul. De obicei noi, oamenii, facem lucrurile necesare pentru a ajunge la cele posibile, doar că de data asta, dragi colegi, trebuie să “facem”, dacă-mi permiteţi să mă includ in context, imposibilul. Mă refer la atitudine, la concentrare, la altruism, la sacrificiu şi nu în ultimul rînd la inteligenţă. Sper că voi, dragi colegi, să mă iertaţi pentru că nu sunt alături de voi. Eu, deocamdata nu pot să mă iert. Sper să vă gandiţi şi la mine cînd intraţi pe teren, aşa cum vă gîndiţi şi la acele milioane de oameni care asteapta “POSIBILUL”.