Scrisoare deschisă lui Adrian Mutu

Salut! Azi împlineşti 28 de ani. Pentru un om de rînd e o vîrstă frumoasă, pentru un fotbalist, hmmm!, sună ca naiba. Bine, depinde şi de ce ai făcut pîna acum. Ca laic destule. Adică şi bune, şi rele. […]

Salut! Azi împlineşti 28 de ani. Pentru un om de rînd e o vîrstă frumoasă, pentru un fotbalist, hmmm!, sună ca naiba. Bine, depinde şi de ce ai făcut pîna acum. Ca laic destule. Adică şi bune, şi rele. Ai doi copii frumoşi. Să-ţi traiască! Ai avut o soţie frumoasă, acum ai una şi mai frumoasă! De alte prietene nu mai vorbim. Le-am văzut cu toţii, parcă le aduceai din altă galaxie.

Flegma
Tot ca laic ai trecut prin scandalul de la Chelsea. Şi peste cel de anul trecut, cu Grosu. Aici povestea e împărţită. Am înţeles cu toţii că băiatul ăla e o pramatie, de fapt, dar în nici un caz nu trebuia să reacţionezi aşa cum ai făcut-o. N-am crezut pînă la un anumit punct povestea. Ştii de ce n-am crezut-o? Îţi aduci aminte de flegma pe care ţi-a tras-o Mihailovici. Tu jucai la Chelsea, el la Lazio. Eram la Londra atunci. Te-am aşteptat în noaptea aia pînă cînd te-ai întors din Italia. Eram curios. Mi-ai povestit: ” Îmi venea să-i sparg faţa. Mă gîndeam că spre vestiare o să-l bat să….” Apoi, tot tu, mi-ai mărturisit: „Ce, crezi că eram nebun!? N-aveam cum să reacţionez aşa, dar pun pariu că şi tu ai fi simţit la fel”. Ţi-am răspuns afirmativ. Apoi ai continuat. „Şi? Nu ţi se pare că am reacţionat bine. Eu am cîştigat, de fapt, duelul cu el”. Chiar aşa a fost. Mi-a plăcut cum ai gîndit atunci şi asta mă făcuse iniţial să cred că nu s-a întîmplat nimic la Constanţa.

Noroc malefic
În fine, chiar nu mai contează. S-a dus şi episodul ăla. Chiar ai un talent teribil să treci peste toate şi un noroc aproape malefic, chiar dacă îmi ziceai mereu, „Decebale!, norocul ţi-l mai şi faci!”. Bine, astea sînt lucruri care te privesc doar pe tine, dar din cauza statutului pe care-l ai, oamenii au dreptul să le comenteze. Notorietatea ascunde şi o doză de venin pe care cei din jur îl varsă cîteodată peste tine cu găleata. De fapt, ştii cum e? Exact aşa cum mi-ai scris tu într-unul din mesajele tale mai vechi. Suna cam aşa: „Nu uita că eu sînt ca o barcă care se întoarce de la pescuit şi păsările vuiesc în jurul ei”. Cam aşa şi cu notorietatea ta. Tu n-ai înţeles însă niciodată cine îţi e prieten cu adevărat şi cine nu.

Priviri perverse şi echipa naţională
Ce ţi-am amintit pînă acum poate că nu contează. Ce-ţi voi spune de acum încolo e important şi n-o fac pentru că ştiu că eşti un tip de moral. Eu sînt unul dintre puţinii care cunosc ce înseamnă pentru tine fotbalul, dar mai ales echipa naţională. Chiar ştiu bine asta. De multe ori mi-am dat seama tîrziu că în spatele privirilor tale perverse, dar vesele şi tonice, stăteau adevărate bombe de presă. Numai cînd vorbeai despre fotbal totul era clar pentru mine. Îţi plăcea subiectul. Ţin minte că mi-ai descris exact cum o să-l iei pe Nedved de la vestiare: „Băi, aici sînteţi în România. Vă călcăm pe gît!”. „Decebale, trebuie să-i luăm tare! Să simtă, să le tremure picioarele cînd ies de pe tunel. Trebuie să ne calificăm şi noi la un turneu final pentru că nu mai suport altfel. Să fim ca nişte fraţi pe teren că în rest ştiu eu ce trebuie să fac cu mingea ca s-o bag în poartă”. Mi-a plăcut! Mi-a plăcut mult atitudinea. Mi-ai povestit şi cum ţi-ar plăcea să joci. Mi-ai făcut zeci de desene. Visam numai sisteme, romburi, veniri din stînga, zeci de scheme şi cîte şi mai cîte. Gata, Adriane! A venit vremea ta!

Orgoliul de-o clipă se plăteşte scump
Eu cred că anul ăsta trebuie să fie anul tău! Şi anul viitor tot al tău trebuie să fie. Asta după ce califici echipa la Euro. Pentru mine e clar că poţi s-o faci. Eu cred că cel mai greu va fi de gestionat însă relaţia ta cu Piţurcă. Eşti orgolios, te ştiu, dar lasă de la tine! Lasă de la tine pentru că nu joci pentru Piţurcă, ci pentru români! Dacă alte calităţi ale tale poate că le-am pus la îndoială, pentru cele de fotbalist, eu, unul, bag mîna în foc. Am încredere totală în fotbalistul Mutu.

28 de ani? Nu e încă tîrziu
Ziceam că 28 de ani sună ca naiba pentru un fotbalist. Şi am dreptate. Numai că norocul ăla malefic de care vorbeam mai devreme ţine iar cu tine. Ai şansa să duci echipa asta la un turneu final după mulţi ani. Şansa asta ţi se oferă ţie, incredibil, tot ţie, aproape de finalul carierei. Ai grijă de ea şi foloseşte-o! Ai putea şterge cu buretele tot ce a fost rău. Azi faci 28 de ani. Nu e o veste bună pentru suporteri. Timpul nu se poate opri. La mulţi ani, Adrian Mutu!