“Briliantul” străluceşte din nou
Românul de la Fiorentina a trecut cu bine peste suspendarea de 7 luni primită în 2004 pentru consum de cocaină şi e acum cel mai bun „stranier” din Italia. În octombrie 2004, Chelsea a anunţat că jucătorul său Adrian Mutu […]
Românul de la Fiorentina a trecut cu bine peste suspendarea de 7 luni primită în 2004 pentru consum de cocaină şi e acum cel mai bun „stranier” din Italia. În octombrie 2004, Chelsea a anunţat că jucătorul său Adrian Mutu a fost depistat pozitiv pentru consum de cocaină, iar cariera fotbalistului român părea definitiv intrată pe o pantă descendentă. Cîteva săptămîni mai tîrziu a venit şi decizia Federaţiei engleze: 7 luni de suspendare.
Cînd Chelsea, care între a-l păstra pe durata suspendării în lot pe românul ce costase 22 de milioane de euro în 2003, sau a-l concedia, a ales a doua variantă, Luciano Moggi a sesizat oportunitatea unei bune afaceri. În ianuarie 2005, cînd Mutu mai avea destule luni de suspendare, i-a obţinut semnătura pentru Juventus. O afacere ce urma să devină profitabilă pentru torinezi, mai puţin însă pentru jucător, care de la un salariu de 3 milioane de euro la Chelsea coborîse la un milion pe an la Juve. La Torino, Mutu a stat un sezon, a jucat 32 de meciuri în campionat, marcînd 7 goluri, plus 8 în Liga Campionilor, cu un gol.
Adevărata revenire în top a celui pe care românii l-au poreclit „Briliantul” s-a produs în vara lui 2006, după transferul la Fiorentina. Din care a avut de cîştigat şi Juventus (a luat 8 milioane pentru un jucător ce venise gratis), dar în principal Mutu. Avînd susţinerea antrenorului Cesare Prandelli, sub comanda căruia explodase la Parma, în campionatul 2002-2003, Mutu a devenit cel mai important om al echipei, chiar înaintea campionului mondial Luca Toni. Finalul lui 2006 l-a prins în postura de cel mai bun stranier din Italia, în opinia presei italiene, care se baza pe cele 10 goluri marcate şi cele 6 pase decisive. Aceste evoluţii, la care se adaugă prestaţiile bune făcute la echipa naţională a României au făcut ca Asociaţia Fotbaliştilor Români să-l desemneze pe Mutu drept fotbalistul anului 2006. Un trofeu care certifică faptul că, la 27 de ani, „Briliantul” străluceşte din nou în fotbalul mondial.
Fără penaltyuri, ar fi liderul golgeterilor
În acest moment, cu 10 goluri Mutu ocupă locul 3 în ierarhia marcatorilor din Serie A, după Totti (AS Roma, 12 goluri) şi Spinesi (Catania, 11). Dar dacă am exclude la fiecare dintre ei penaltyurile transformate, Mutu, cu unul singur, ar ocupa prima poziţie, la egalitate cu Totti, care are 3. Golurile marcate de Mutu au adus echipei sale 9 puncte, din totalul de 33 obţinute de Fiorentina pînă acum.
Are o nouă familie
Nu doar cariera lui Mutu s-a schimbat radical, ci şi viaţa de familie. După ce a divorţat de Alexandra Dinu, cu care are un fiu, Mario, el s-a recăsătorit cu Consuelo Matos, originară din Republica Dominicană. În iunie 2006 s-a născut al doilea copil al fotbalistului, o fetiţă, Adriana, botezată la Florenţa cu trei zile înaintea meciului amical Spania – România. Din acest motiv, Mutu a şi fost învoit pentru respectivul joc de selecţionerul Victor Piţurcă.
Învins de Dică în ancheta Gazetei
Marele rival al lui Mutu în lupta pentru titlul de cel mai bun fotbalist român al anului 2006 a fost Nicolae Dică, vedeta echipei Steaua. Dică a obţinut acest premiu în tradiţionala anchetă pe care Gazeta Sporturilor o organizează de exact 40 de ani. Stelistul a cîştigat detaşat la toate cele 5 categorii de vot, jucători, antrenori, conducători de club, ziarişti şi public. Mutu s-a clasat pe doi, în vreme ce Chivu, căpitanul echipei naţionale, a fost al treilea. În aceeaşi anchetă, antrenorul anului a fost desemnat Cosmin Olăroiu, tot de la Steaua.
Ambii sînt din Piteşti
Interesant este că atît Mutu cît şi Dică sînt originari din acelaşi oraş, Piteşti, şi au apărut în fotbalul mare la aceeaşi echipă, FC Arges. Tot la FC Argeş a jucat şi primul laureat al anchetei Gazetei Sporturilor, Nicolae Dobrin, un alt mare fotbalist al României. În 1972, după un dublu meci Real Madrid – FC Argeş, preşedintele de atunci al madrilenilor, faimosul Santiago Bernabeu, a dorit să-l transfere pe Dobrin la Real oferind două milioane de dolari. S-a lovit însă de refuzul dictatorului Nicolae Ceauşescu, care nu i-a permis lui Dobrin să plece în Spania.