Despre mine

Am ajuns ziarist dintr-o întîmplare. Colegul meu Adrian Georgescu ar spune că una nefericită pentru presă. Asta dacă nu cumva ar opina că n-am ajuns încă ziarist. Aveam în facultate un coleg care făcuse rost de o legitimaţie la „Sportul […]

Am ajuns ziarist dintr-o întîmplare. Colegul meu Adrian Georgescu ar spune că una nefericită pentru presă. Asta dacă nu cumva ar opina că n-am ajuns încă ziarist. Aveam în facultate un coleg care făcuse rost de o legitimaţie la „Sportul Românesc” şi intra gratis la meciuri. Cunoscîndu-l bine pe Dumitru Dragomir, tatăl meu m-a dus la el într-o zi ca să mă ajute să obţin şi eu aşa ceva. Dragomir mi-a propus să rămîn în probe la „Sportul Românesc”, poate iese ceva din mine. Acum îi sînt recunoscător pentru asta.

Am fost angajat pe 1 iunie 1994 şi ţin minte că primul salariu nu mi-a ajuns să-mi cinstesc prietenii, am avut nevoie să mă finanţeze taică-miu. După un an şi jumătate, timp în care bătătorisem în general drumurile diviziilor B şi C, şansa mi-a surîs şi am trecut la secţia de fotbal internaţional a ziarului. Plecase de acolo Manolo Terzian şi era nevoie de cineva care să-l înlocuiască. Cum ştiam ceva limbi străine, am fost ales eu. Şi nu regret în nici un fel.

De la „Sportul Românesc” am urmat traseul cunoscut, la „ProSport” şi apoi la „Gazeta Sporturilor”. Din 1999 conduc cea mai bună secţie de fotbal internaţional din presa română. Sună ca o laudă, dar chiar aşa e, am colegi demni de toată aprecierea. Sîntem în aceeaşI formaţie, iată, de 7 ani şi n-avem rival.

Am scris mii de ştiri, sute de articole, zeci de interviuri, dar, cel mai important, am respirat un aer de civilizaţie, departe de mizeriile de la noi. Am avut norocul să merg la două Mondiale şi la două Europene, plus 5 finale de Liga Campionilor. Experienţe incredibile, din care am avut numai de învăţat, din care am văzut că fotbalul se poate trăi şi juca altfel decît sîntem noi nevoiţi să suportăm zi de zi.

De fapt, asta e ceea ce-mi doresc. Să putem avea, eu şi colegii mei, şansa să facem presa pe care o fac, spre exemplu, ziariştii de la Marca.