Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Unde l-am mai întâlnit pe Wenger?

Parcă l-am mai văzut undeva pe Arsene Wenger. Sau cândva, în trecut, mult înainte de fotbal. Profesor? Credibil, pentru cei ce au avut parte de profesori uitați de la care au învățat să nu ridice tonul. Fost moșier cu carte? […]

Permalink to Unde l-am mai întâlnit pe Wenger?
joi, 26 aprilie 2018, 11:16

Parcă l-am mai văzut undeva pe Arsene Wenger. Sau cândva, în trecut, mult înainte de fotbal. Profesor? Credibil, pentru cei ce au avut parte de profesori uitați de la care au învățat să nu ridice tonul. Fost moșier cu carte? Posibil, pentru oricine a mai prins în cartier domni respectabili, eleganți prin costum și umorul indiferent la mojicii. Sau, poate, o rudă, uneori în viață, alteori, mai des, în fotografii? Da, asta e! Cineva repartizat printre noi pentru ca lumea să nu se piardă cu totul în buna ei impresie de sine.

De aici o situație nefirească. Toate comentariile ce au urmat despărțirii de Arsenal sunt, practic, variante de necrolog. Toată lumea are ceva de spus sau de scris despre marele dispărut. Pentru că toți simt unul și același lucru: retragerea unui domn care le-a fost profesor, mentor și educator, în numele unei lumi care se stinge. Bineînțeles, nu e vorba de 22 de ani bătuți pe muchie la Arsenal. E vorba de mai mult. De calitatea rară de a redescoperi în folosul altora lucruri uitate: onoarea, discreția, gustul, buna creștere. Vreme de 22 de ani, Wenger nu a făcut un pas greșit, nu a spus o vorbă nelalocul ei și nu a purtat vreo cută pe cămașă.

Un domn politicos și distant, nu? Nu. Un domn cu știința demnității. Bob Wilson, campion în 1971 și apoi antrenor de portari la Arsenal, a plâns într-un interviu aducîndu-și aminte de Wenger în variantă neoficială. Wilson s-a prezentat la antrenament după ce își pierduse fiica. Wenger a suspendat antrenamentul, l-a luat cu el acasă, l-a ascultat și i-a vorbit ore în șir despre spiritul care bate durerea. Au rămas prieteni, dar nu la cataramă. Îi leagă ceva prea adânc. Alții își aduc aminte de apariția lui Wenger în 1996. La Arsenal, rezervele beau pe tușă, iar titularii în pauza de meci. Bere. Wenger le-a explicat că vinul e mai bun, dar numai cu un meniu franțuzesc. Martin Keown, cel mai fioros fundaș de la neuitata națională a statului Neanderthal încoace, a observat că noul antrenor nu urlă și nu înjură.

Mai șocant, ședința tehnică s-a închis după un singur sfat: Martin, știi destul fotbal – trebuie să te exprimi! Și cu asta, gata! Au trecut 22 de ani, Wenger pleacă și atâta lume simte că, între timp, ceva sau cineva i-a schimbat viața în bine. 

Comentarii (10)Adaugă comentariu

bogdan (3 comentarii)  •  26 aprilie 2018, 12:29

Domnule Ungureanu, va rog sa luati drept compliment ceea ce urmeaza sa scriu. Efectiv nu pot sa cred ca materialele pe teme sportive pe care le citesc sub semnatura dumneavoastra au drept autor persoana care, din convingere sau interes, ***...

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Fane (17 comentarii)  •  26 aprilie 2018, 14:38

Cata dreptate aveti domnule Ungureanu. Se poate face o paralela cu invatamantul de la noi,unde cand au disparut Doamnele si Domnii Profesori educati de vremuri normale,s-a ales praful,iar cei fara educatie si minim bun simt domina drastic peisajul.

Costy (8 comentarii)  •  26 aprilie 2018, 15:31

Wenger nu mai este "profesorul", de cel putin 2 ani. Este cunoscut faptul ca el isi cocoloseste jucatorii, la fel ca un bunic cu nepotii sai. Da, a fost, dar timpurile se schimba. Nu imi place nici mie, dar....cand ma uit la "heavy metall"(Klopp), imi pare si mie ca totusi este speranta

Cristian (6 comentarii)  •  26 aprilie 2018, 16:51

Tot respectul pt ce a realizat la Arsenal de-a lungul timpului, dar vine un moment cand trebuie sa spui The End si sa-ti iei ramas bun. Iar dl Wenger a ratat momentul cam cu 2-3 sezoane, ca sa fiu realist. Ni-l vom aminti pentru campania The Invincibles, dar si pentru faptul ca nu a tinut pasul cu timpurile moderne! Arsenalul a fost Big Flop in ultimii ani !

daniels (5 comentarii)  •  26 aprilie 2018, 16:57

A fost un mentor , domn aristocrat , profesor și ....bineînțeles antrenor sau mai bine zis manager! Acum însă a rămas doar cu primele ca partea cu antrenor-atul l-a cam depășit de vreo doi ani dacă nu și mai bine! Respect oricum pentru ce a făcut în fotbal!

Freddy RE (12 comentarii)  •  26 aprilie 2018, 19:36

TRU stiemereu sa loveasca sub centura (ca sa nu zic in amigdala) si sa te faca sa plangi, chiar daca as a matter of facts, Arsenal iti e indiferent. Chapeau, TRU... Si, peste foarte multi ani, cineva va copia cu spor: "Parcă l-am mai văzut undeva pe TRU. Sau cândva, în trecut, mult înainte de fotbal. Profesor? Credibil, pentru cei ce au avut parte de profesori uitați de la care au învățat să nu ridice tonul. Fost moșier cu carte? Posibil, pentru oricine a mai prins în cartier domni respectabili, eleganți prin costum și umorul indiferent la mojicii. Sau, poate, o rudă, uneori în viață, alteori, mai des, în fotografii?"

Freddy RE (12 comentarii)  •  26 aprilie 2018, 19:37

@Cristian: Pai, nu-i problema, ala care o sa vina in locul lui Wenger, o sa faca mai mult. Sau nu?

Alex One (3 comentarii)  •  27 aprilie 2018, 10:08

Fara discutie Wenger ramane unicat, Acceptat 22 de ani fara rezutatele asteptate de la o echipa cu traditia si pretentiile Arsenalului este un fenomen, Poate la mijloc a fost si o jena explicabila, cum sa-i zici unui genteleman out ? !De acord, Arsene este un domn ,un meserias,un pedagog plus multe alte calitati dar ramane adevarul de necontestat in fotbal,ca si in orice domeniu, rezultatele conteaza iar vorba unui comentator de aseara, dintr-o echipa de top care se batea an de an la titlu Arsenal a ajuns sa nu mai aiba loc in primele patru si asta e greu de acceptat, doare !

ovidiu_3003 (56 comentarii)  •  29 aprilie 2018, 9:23

Wenger trebuia dat afara...demult...

Comentează