Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Geniul potlogar

Pionier în discotecile spaniole pe vremea lui Franco, regizor de filme bune, producător la 160 de discuri muzicale, descoperitor de sisteme ce culcă la podea ruletele din cazinouri. Gonzalo Garcia-Pelayo, o minte sclipitoare

Permalink to Geniul potlogar
vineri, 25 decembrie 2020, 7:50

„Doar două minute rogu-vă să mă ascultaţi: oare crupierul acela amărât, sătul să tot arunce, nu trece oarecum pe pilot automat? Adică nu face ceva robotizat, în aşa fel încât bila plecată dintr-un loc să ajungă cam tot pe acolo? Asta nu înseamnă că avem ceva mai tare ca un calcul al probabilităţilor? Javier, nu-i aşa că poate fi o idee genială?”, spuse întorcându-se spre fratele său.

„Posibil să fie genială, dar noi tocmai am pierdut la Blackjack 300.000 de pesetas, aşa că”… „Por Dios, până acum analiza era doar matematică, iar ruleta e blindată la acest aspect. Dar dacă ne uităm la partea fizică, la cum este ea făcută, la repetivitatea crupierului… Uite, dacă rachetele NASA ori ceasurile elveţiene nu sunt perfecte, însemnează că nici ruletele nu sunt, nu?”.

E vara lui 1991, discuţia asta desprinsă, parcă, dintr-un film cu gangsteri, se poartă-n patru, într-un restaurant madrilen. Vorbeşte Gonzalo Garcia Pelayo, un tip care până acum a fost tot. Regizor, cu „Manuela”, un film primit bine, deşi nu împlinise 30 de primăveri când îl realizase.

DJ în Sevilla, pionier pe bucata asta, după ce pusese-n discoteca „Dom Gonzalo” Pink Floyd ori Jimi Hendrix, iar poliţia închisese localul de „n” ori. Producător muzical pentru solişti ori trupe iberice-miez, prezentator tv, realizator de emisiuni. Vanessa şi Ivan, „puii” lui din cea de-a „x”-a căsnicie, se găseau la acea masă, dimpreună cu fratele, Javier.

Două mari iubiri: femeile şi cinematograful!
Toţi cei care-l cunoscuseră până în cel moment spuneau despre el că este genial. Se băgase la „Litere”, la Universitatea de lângă La Giralda, trecuse pe la Paris, apoi „Şcoala de cinematografie” de la Madrid, fondase rock-ul anadaluz, deţinea un apartament în New York, participase la naşterea a 160 de discuri, vizitase peste 100 de ţări. Căsătorit de patru ori, un rebel care nu fuma, care nu bea, dar care avea două mari iubiri: femeile şi cinematograful. Aşa că încă o nebunie în plus, ce mai conta?

În decembrie 1991 au făcut prima vizită la „Casino Gran Madrid” în formula de patru. Toată vara şi toată toamna o echipă încropită de el adunase informaţii. Omul nostru gândea aşa: ca orice maşină şi ruleta are imperfecţiuni de construcţie. Chiar şi milimetrice fie ele, tot generează o „tendinţă” ce face ca anumite numere să iasă mai des.

Gonzalo a luat rezultatele „sondajului”, le-a băgat într-un program însăilat de el şi-au pornit la drum. Şi, cum ziceam, prima mână în decembrie 1991. Dacă treaba asta funcţiona? 70.000.000 de pesetas până în vară, adică în juma’ de an. I-au prins, i-au dat pe scări afară.

Au mers în Las Vegas, în Austria, în Danemarca, în Olanda, au ajuns în Australia. 250.000.000 de pesetas în 1994. Ca să ne facem o impresie, pe 10 iunie, acelaşi an, Sevilla şi Atletico Madrid se înţeleg la transferul lui Diego „Cholo” Pablo Simeone, pentru 450 de milioane…

Cazinourile din toată lumea se baricadează. De fiecare dată când spaniolii descalecă, se lasă cu mari câştiguri. Presa îl joacă în picioare. „Hoţ, potlogar, şnapan”. Se apără, spune că n-a făcut nimic rău, că totul se bazează pe calcul, pe minte. În 2004, Tribunalul Suprem Iberic îi dă dreptate: poate intra în orice cazinou din patria lui Cervantes. Chiar şi acolo de unde fusese dat afară.

Nu se lasă: scrie cărţi, naşte documentare, începe să analizeze probabilităţile de la jocurile cu zaruri. Trece spre pokerul online, nu înainte de-al păstori pe Juan Carlos Mortensen, campionul lumii la poker, un băiat cu câştiguri de peste 10.000.000 de euro.

„De patru ori am fost putred de bogat, de patru ori – ruinat”, zice acum Gonzalo, ajuns la 73 de ani. Meditaţii la matematică. Pe „Zoom”. Primeşte, nu dă! „Lucrez la numerele prime. Caut o breşă în sistemul celor de la WhatsApp. Îţi dai seama că dacă prind o eroare, scufund economia mondială?”.

Sursa: gonzalogarciapelayo

Comentarii (1)Adaugă comentariu

Ali Bec (1 comentarii)  •  26 decembrie 2020, 12:56

Joseph Hobson Jagger (* 1830; † 1892). The Man Who Broke the Bank at Monte Carlo. Asta fu in 1873.

Comentează